Proloage – 22 Iunie – Despre cugetarea cea ascunsă (Cuvant din Pateric)

A zis ava Isaia: “Bogatul cel cu minte bună îşi ascunde comoara sa înlăuntru cămării sale, pentru că, dacă această comoară este arătată poate fi jefuită, sau de alţi bogaţi este pizmuită. Tot aşa, şi călugărul, cel smerit şi îmbunătăţit, îşi tăinuieşte faptele bune, ca şi bogatul comoara sa, şi nu-şi face voile sale, ci în tot ceasul se defaimă pe sine şi se deprinde la cugetarea cea tăinuită, dupa cum este scris: Înfierbântatu-s-a inima mea înlăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc (Psalmi 38, 4).

~Care foc? Ascultaţi Scriptura, care zice: Dumnezeul nostru este foc mistuitor că, precum focul topeşte ceara şi usucă tina spurcatelor necurăţii, aşa şi cugetarea, cea ascunsă, usucă gândurile cele spurcate şi veştejeşte patimile cele sufleteşti, luminează mintea, limpezeşte gândul şi bucură inima. Cugetarea cea tăinuită răneşte pe draci şi goneşte gândurile cele rele. Pentru că, fiind luminat, omul cel dinlăuntru se întăreşte de către îngeri şi se slăveşte de oameni. Cugetarea cea tăinuită şi citirea sunt casa sufletului, nefurată de nimeni, şi stâlp neclintit, adăpostire lină şi netulburată şi păzeşte sufletul în pace.

~Mult se tulbură şi se ceartă dracii, cand se înarmează călugărul cu tăinuita cugetare şi învăţătura din rugăciunea minţii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! Cugetarea cea ascunsă usucă desfrânarea, îmblânzeşte mânia, goneşte iuţimea, ridică şi scoate amărăciunea, leapădă nepregătirea, strică mâhnirea şi trândăvirea.

Cugetarea cea ascunsă luminează mintea cea stăpânitoare şi goneşte lenevirea. Cugetarea cea ascunsă naşte umilinţă şi sălăşluieşte frica lui Dumnezeu şi aduce lacrimi. Cugetarea cea ascunsă se face~mijlocitoare călugărului, de curăţia cea neamăgită, de primejdia cea smerită, de rugăciunea cea netulburată. Rugăciunea ascunsă izgoneşte gândurile cele spurcate şi bate pe draci şi curăţeşte trupul. Cugetarea cea ascunsă învaţă la îndelunga-răbdare, este părtaşă înfrânării şi arată gheena.

Cugetarea cea ascunsă pazeşte mintea de gânduri deşarte şi o face a se gândi la moarte. Cugetarea, din rugăciunea cea ascunsă, de tot lucrul cel bun este plină, şi cu toată fapta bună este împodobită şi de la tot lucrul spurcat este depărtată şi fiecare o poate avea”.