Proloage – 22 Februarie – Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre un măscărici, care s-a mântuit cu două femei împreună

A fost un oarecare măscărici, în cetatea Tarsul Ciliciei, anume Vavila, și avea el două femei, numele uneia fiind Comita, iar al alteia, Nicosa. Și acesta petrecea spurcat, făcând cele plăcute celor ce slujesc diavolului.

Însă, odată, a mers el la o biserică și s-a întâmplat a se citi la Evanghelie, după a lui Dumnezeu purtare de grijă, într-acel loc, unde este scris: “Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Deci, auzind~el aceasta, i s-a deschis lui inima spre pocăință și a început a plânge și a se ocărî pe sine pentru faptele sale, pe care le făcuse.

Și, îndată după aceea, a ieșit din biserică, a chemat pe amândouă femeile sale și le-a zis: “Voi știți cum am petrecut spurcat, împreună cu voi și, iată, vă dau vouă averea pe care v-o făgăduisem. Încă, vă dau vouă și partea mea. Deci, faceți-vă vouă parte întocmai din toate, pentru că eu, de acum, toate le las și mă voi lepăda de toate și, ducându-mă, mă voi face călugăr”. Iar acelea, dacă au auzit acestea, ca și cu o gură răspunzând, i-au zis lui: “Dacă la fărădelegi și la pierzare sufletească părtașe ți-am~fost, acum, când voiești să faci lucrul plăcut lui Dumnezeu, oare, ne lași pe noi? Și numai tu singur voiești să te mântuiești? Cu adevărat, nu te vom lăsa pe tine, ci, și la lucrul cel bun, părtașe vom fi ție”.

Aceasta auzind-o Vavila, ducându-se s-a călugărit și s-a închis într-un turn al cetății. Iar acelea, vânzându-și toată averea lor, au împărțit-o la săraci și, în haine cernite îmbrăcându-se, și-au făcut o chilie mică, aproape de turn, și s-au închis acolo. Și era acest Vavila om smerit, plin de frica lui Dumnezeu, umilit și blând. Şi, fiind multora de folos și lui Dumnezeu plăcut, la veșnica viață s-a mutat, întru~Hristos Iisus Domnul nostru.