Proloage – 21 Martie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre stareţul Antonie şi mânăstirea cea ascunsă

De vom voi să grăim și să arătăm toate despre acest mare stareț (Antonie) întru mulțime multă se vor întinde cele scrise, pentru că multe altele și înfricoșătoare povestiri sunt despre darurile și feluritele lui nevoințe, dintre care spunem și pe aceasta: “Mergând eu, cândva, pe cale, era împreună cu mine un călugăr. Și, mergând noi mai înăuntru, la un loc foarte ascuns, în muntele cel mai des, am aflat un lăcaș zidit și, înăuntru, călugări. Deci, după ce am intrat,~am găsit acolo călugări cu desăvârșire tăcuți. Și nici mie, ca unui străin, nu mi-au grăit vreun cuvânt. Încă, era și un izvor în mijlocul lăcașului. Și am văzut pe unul dintr-înșii, arătând cu mâna sa și zicându-mi: “Aceștia sunt robii lui Dumnezeu”. Iar altceva, mai mult, niciun cuvânt, nici mic, nici mare, n-am auzit acolo. Deci, am ieșit și m-am tulburat.

Și, ducându-mă de la locul acela la o oarecare depărtare, am aflat niște păstori păscând oile și grăiam eu cu dânșii, ocărând pe călugării aceia. Iar acei păstori mi-au zis, mie: “De mulți ani suntem născuți și crescuți și trăim în locul acesta, însă n-am văzut aici mânăstire, nici călugări~precum grăiești tu”. Acestea auzindu-le marele stareț, a cunoscut că locul acela era ascuns și Dumnezeu, cu judecățile care le știe, l-a arătat pe el numitului stareț.

Asemenea cu aceasta, se arată și în patericul monembasilor, despre aceeași mânăstire ascunsă, unde, după porunca lui Dumnezeu, păsările aduceau poame la fiecare vreme a lor, spre hrana călugărilor de acolo. Deci, și din aceasta cunoaștem că sunt daruri ce se dau, și acum și până la sfârșit, celor ce se nevoiesc și doresc precum și mai sus am zis.

Așa, între tăinuiți și ascunși se află, adică, și cete de mai mulți viețuitori împreună, și cui voiește Dumnezeu,~pe aceștia, și acum îi arată.

A întrebat ava Pamvo, pe ava Antonie: “Ce voi face?”. Zis-a, lui, starețul: “Să nu deznădăjduieşti pentru dreptatea ta, nici să te mâhnești pentru lucrul cel trecător: și să-ți înfrânezi limba și pântecele”. Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.