Proloage – 21 Ianuarie – Întru această zi, cuvânt a lui Cosma presviterul, către Episcopii şi preoţii, cei ce pasc turma lui Hristos

Să nu îngropaţi talantul în mâncări, să nu ascundeţi mărgăritarul Domnului în beţii. Că sluga aceea care a luat un argint, măcar că nu l-a pierdut, ci l-a adus pe el la Domnul său, cu toate acestea, ce răspuns a auzit, şi ce fel de plată a luat: “Slugă rea, i-a zis, ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am risipit. Deci, de ce n-ai dat argintul meu la schimbători şi, venind, eu aş fi luat al meu cu dobândă?” Şi a zis~către cei ce slujeau: “Aruncaţi-l pe el în gheena focului”.

Auziţi, voi păstorilor, acest înfricoşat răspuns? Dacă, adică nepierzând argintul Domnului, ci în basma curată păstrându-l şi Domnului său aducându-l, a fost găsit vrednic de atâta osândă, apoi, cu atât mai mult cei ce au primit doi arginţi, sau trei, de nu-i vor îngriji pe ei cu pază, ci în lene îi vor îngropa, cum vor fi munciţi, dacă nu îndoit sau întreit?

Ascultaţi, pe mai-marele Apostolilor, cum vă învăţa pe voi, zicând: “Păstraţi turma lui Dumnezeu cea dată în paza voastră, nu în silă, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig, ci din~dragoste. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste biserici, ci chip făcându-vă turmei. Iar când se va arăta mai-marele Păstorilor, veţi lua cununa slavei cea neveştejită”.

Şi iarăşi: “Fiti treji şi privegheaţi, că potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu umblă răcnind, căutând pe cine să înghită; căruia împotriviţi-vă, stând tari în credinţă”.

Aceste cuvinte auzind, voi episcopilor, luaţi aminte, adică, în ce chip se cuvine vouă a purta grijă de turma ce vi s-a încredinţat, ca vrednici să vă faceţi a dobândi bunătăţile cele făgăduite, întru Iisus Hristos, Domnul nostru.