Proloage – 21 Februarie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ava Iraclie și despre ascultare

Un frate, începând diavolul război asupra lui, l-a vestit pe ava Iraclie, și, acesta, întărindu-l, i-a spus lui despre un oarecare bătrân care avea un ucenic foarte ascultător, de mulți ani. Iar, odată, începând război asupra lui, a făcut metanie bătrânului, zicând: “Lasă-mă să stau singur”. Și i-a zis, lui, bătrânul: “Caută loc și vom face ție chilie”. Și, ca la o zvârlitură de piatră, a aflat un loc unde, mergând amândoi, au făcut chilie.

Și a zis, fratelui: “Orice îți voi zice,~aceasta să faci. Când flămânzești, mănâncă; când însetezi, bea; când îți este somn, dormi. Numai din chilia ta să nu ieși până sâmbătă, atunci vino aproape de mine”. Și s-a întors bătrânul, la chilia sa. Iar fratele a făcut cele două zile după poruncă, iar a treia zi, ieșind din ascultare a zis: “De ce mi-a făcut mie aceasta, bătrânul, că nu fac rugăciuni?”. Și, sculându-se, a cântat psalmi mulți. Și, după ce a apus soarele, a mâncat. Apoi, s-a dus să se culce pe rogojina sa. Și a văzut un arap șezând, scrâșnind cu dinții asupra lui. Și, alergând cu multă frică, a venit la bătrân. Și, bătând la ușă, a zis: “Ava, miluiește-mă și îmi deschide~degrabă”. Iar bătrânul, cunoscând că nu a păzit cuvântul lui, nu i-a deschis până dimineață.

Și, deschizându-i dimineață, l-a aflat pe dânsul afară, smerit și, milostivindu-se l-a chemat înlăuntru. Atunci a zis: “Rogu-mă, ție, părinte, am văzut un arap pe rogojina mea, când m-am dus să mă culc”. Iar bătrânul a zis: “Aceasta ai pătimit, fiindcă nu ai păzit cuvântul meu”. Atunci, dându-i lui o rânduială a pravilei, după putere, l-a slobozit și încet, încet, s-a făcut călugăr iscusit.