Proloage – 21 Decembrie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre milostenie

Povestit-a oarecare din părinţi, că era un dregător care, trimis cu o sabie împărătească, a găsit pe cale un mort sărac, zăcând gol. Şi, făcându-i-se milă, a zis slugii sale: “Ia calul şi mergi puţin mai înainte”. Iar acela, pogorându-se, s-a dezbrăcat de una din hainele sale şi a pus-o peste acel mort şi s-a dus.

Apoi, după puţină vreme, trimis fiind tot cu o solie şi ieşind afară din cetate, a căzut de pe cal şi i s-a frânt piciorul. Şi, ducându-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri, şi doctorii îl căutau pe el. Iar, după ce au trecut~cinci zile, i s-a înnegrit piciorul lui. Şi, aceasta văzând, doctorii au hotărât să-i taie piciorul a doua zi, ca să nu-i putrezească şi trupul. De aceasta aflând şi dregătorul, foarte se întrista şi plângea de acea primejdie; şi de mâhnire, nici nu putea să doarmă, ci şi noaptea stătea treaz.

Deci, luminând candela, a văzut, la miezul nopţii, că un om se pogoară pe fereastra cea de sus şi a venit la dânsul; şi stând lângă dânsul, i-a zis: “De ce plângi, şi de ce te necăjeşti?”. Iar el a răspuns: “Cum să nu plâng, că mi s-a frânt piciorul şi mâine vin doctorii să-l taie?”. Iar el a zis: “Arată-mi piciorul tău”. Şi, arătându-l, l-a uns cel ce s-a arătat~şi i-a zis: “Scoală şi umblă!”. Iar dregătorul a zis: “Nu pot că este frânt!”. Iar el a zis către dânsul: “Sprijineşte-te de mine”. Şi, sprijinindu-se, s-a sculat şi a mers sănătos. Apoi, a zis cel ce s-a arătat: “Iată, te-ai făcut sănătos. Deci, culcându-te, odihneşte-te şi nu te mai necăji”.

Apoi, şi pentru milostenie i-a povestit câteva cuvinte, zicând că a spus Domnul: “Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Şi, că mila este judecată, la cel ce a făcut milă”. Şi altele ca acestea. Apoi a zis: “Mântuieşte-te!”. Şi dregătorul a zis: “Te duci?”. Zis-a lui acela: “Ce mai voieşti, dacă te-ai vindecat?”. Şi, iarăşi, a zis~dregătorul: “Pentru Dumnezeu, spune cine eşti?”. Răspuns-a cel ce s-a arătat: “Caută la mine”. Şi, după ce a privit, acela a zis: “Cunoşti haina aceasta pe care o port?”. Şi iarăşi dregătorul a zis: “Da, a mea este”. Şi iarăşi a zis acela: “Eu sunt acela pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum, şi mi-ai dat haina ta. Şi m-a trimis Dumnezeu, ca să te vindec. Deci, mulţumeşte totdeauna lui Dumnezeu”. Şi, acestea zicând, a ieşit iarăşi pe fereastra aceea, prin care a intrat. Şi dregătorul nu a încetat, mulţumind lui Dumnezeu, să dea din destul săracilor, din cele ce avea.