Proloage – 21 aprilie – Despre frica de Dumnezeu, cuvânt al Sfântului Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

Mă tem de moarte şi mă spăimântez.

Mă tem de gheena focului, că veşnică este şi nestinsă.

Mă tem de tartar şi de întuneric, pentru că nu are parte de lumină.

Mă tem şi de vierme, că fără de moarte este.

Mă tem de îngerii cei de la judecată, că nemilostivi sunt.

Amar mie, că mă chemau pe mine şi eu nu ascultam, îmi spuneau mie să părăsesc toată spurcăciunea şi~toate lucrurile cele urâte, şi nu auzeam.

Vai mie, că am spurcat casa ta, Doamne, şi pe Sfântul Duh l-am scârbit.

Dumnezeule, drepte sunt lucrurile Tale, şi judecăţile.

Pentru o asemenea păcătuire şi pentru dulceţile trupeşti mă lipsesc de hrana cea nesfârşită şi de Împărăţia Cerului şi fără de sfârşit mă voi munci, dându-mă focului.

Dreaptă este judecata Domnului;

că mă învăţa şi am ascutat, îmi aducea mie mărturii, iar eu îmi băteam joc.

~Aşa vei începe a zice, o, omule, dacă se va întampla ţie mai înainte de pocăinţă, să pleci din lumea aceasta.

Drept aceea, şi de gheena să te temi şi în Împărăţie să te sârguieşti a intra.