Proloage – 20 Ianuarie – Cuvânt din viaţa Sfântului Eftimie, despre ascultare

În Lavra Sfântului Eftimie era un iconom, care se nevoia să câştige cele de trebuinţă pentru obşte. Şi a câştigat, astfel, încă şi dobitoace spre slujirea părinţilor. Şi era în Lavră un călugăr, de neam din Asia, cu numele de Auxentie. Şi, fiind el rugat de iconom să ia slujba dobitoacelor, pentru că era priceput la această slujbă, nu a primit. Deci, neascultând pe iconom, acesta a făcut pe Ioan şi Chirion preoţii să-l roage pe Auxentie să primească slujba. Iar el, nici la rugămintea acestora nu~s-a plecat. Şi, venind sâmbăta, a arătat iconomul bătrânului stareţ cele despre Auxentie căruia, trimiţând şi chemându-l, i-a zis marele Eftimie: “Ascultă-ne pe noi, fiule, şi primeşte slujba aceasta”. Iar el răspundea: “Nu pot, cinstite părinte, că trei pricini mă opresc pe mine a primi această slujbă: întâi, neobişnuinţa cu locurile de aici şi neştiinţa limbii, al doilea, frica desfrânării, şi al treilea, ca nu cumva prin această slujire, să nu mai pot sta liniştit în chilie”.

Iar marele Eftimie a zis : “Ne rugăm lui Dumnezeu să nu fii vătămat de niciuna din acestea. Că El nu-i nedrept, să uite ascultarea ta, cunoscând mai ales că, din~poruncă şi cu frică de Dânsul slujeşti robilor Lui, cu tăria cea de la Dânsul dată. Ascultă, deci, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care a zis: “Nu am venit să fiu slujit, ci să slujesc Eu. Şi, nu fac voia Mea, ci voia Tatălui Celui Ce m-a trimis pe Mine”.

Acestea zicându-le şi lăsându-l la voia lui, Auxentie n-a ascultat. Atunci, răstindu-se preablândul Eftimie, a zis : “Noi, fiule, te-am sfătuit ceea ce socotim a-ţi fi de folos, dar tu, rămânând la nesupunere, vei vedea acum care este plata neascultării”.

Deci, îndată Auxentie fiind cuprins de un tremur nefiresc, a căzut la pământ, iar părinţii cei de faţă~rugau pe bătrân pentru dânsul. Iar stareţul a zis către dânşii: “Acum, înaintea ochilor voştri, s-a împlinit cuvântul proorocesc, care zice: “Tot cel rău ridică cuvânt împotrivă, iar Domnul trimite asupra lui înger nemilostiv”.

Şi fiind şi mai mult rugat de părinţi, preamilostivul bătrân l-a apucat de mână pe Auxentie şi l-a ridicat şi, pecetluindu-l cu semnul crucii, l-a făcut sănătos.

Şi s-a rugat, atunci, Auxentie de iertarea greşelilor celor din trecut, şi pentru întărirea faţă de cele viitoare. Iar Sfântul i-a zis lui: “Mare este plata supunerii, de vreme ce Dumnezeu mai mult voieşte ascultarea, decât jertfa. Iar~neascultarea moarte lucrează”. Şi, făcând rugăciune pentru dânsul, l-a binecuvântat. Şi, aşa, Auxentie a primit slujba cu tragere de inimă şi cu bucurie.