Proloage – 20 Februarie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre rugăciunea pentru sine şi curățirea păcatelor

Se cade curățitorului, adică preotului, mai întâi pentru sine a ruga pe Dumnezeu și după aceea pentru oameni, după porunca Domnului, Care zice: “Să curățești, mai întâi, partea cea dinlăuntru a paharului și a blidului, și, mai pe urmă, cea dinafară”.

Cum va putea cineva să facă rugăciune pentru popor, de nu va face, mai întâi, pentru sine? Că a zis Moise, lui Aaron, fratele său: “Să aduci Jertfă și să te rogi pentru tine mai întâi, și pentru casa ta,~apoi să aduci daruri pentru oamenii tăi și să te rogi pentru dânșii”. Asemenea și preotul, după ce se va curăți, singur pe sine, atunci și pentru popor primită îi va fi rugăciunea lui. Încă și Ezechil, pentru preoți, zice: “Vin să nu bea preoții, mai înainte de a intra în altar, încă și după ieșire”. Și Apostolul zice: “Arhiereul, mai întâi pentru ale sale păcate aduce jertfă, iar mai pe urmă pentru ale poporului, pentru că legea pune arhierei, din oameni cu neputințe”.

Și iarăși: “Orice arhiereu se rânduiește dintre oameni, la slujba cea către Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate, și care poate să pătimească împreună~cu cei ce nu știu și cu cei ce se rătăcesc, de vreme ce el însuși este cuprins de neputințe. Și, pentru aceasta, dator este, precum pentru popor, așa și pentru sine, să aducă jertfă pentru păcate”. Căci, se cade celui ce cheamă pe Dumnezeu spre aducerea darurilor pentru popor, mai întâi să-și curețe sufletul și trupul său, de toată prihana, și așa va putea să aducă rugăciune către Dumnezeu și pentru alții și să se asemene marelui arhiereu Zaharia, tatăl Mergătorului-Înainte.

Căci era drept, umblând în toate poruncile Domnului, fără prihană. Deci, atunci când slujea el, a intrat să cădească în templu, iar mulțimea poporului aștepta rugăciunea lui, și~de la Dumnezeu milă, i s-a arătat lui îngerul Domnului, stând de-a dreapta Altarului cădirii, și i-a zis: “Nu te teme, Zaharia, că s-a auzit rugăciunea ta, și femeia ta, Elisabeta, va naște ție fiu, și vei chema numele lui Ioan, și acesta va fi mare înaintea lui Dumnezeu”, a Căruia este slava, în veci!