Proloage – 20 Decembrie – Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric, despre un cãlugăr care, mai întâi dând de mâncare împăratului, a fugit de slava omeneascã

Un călugăr egiptean vieţuia aproape de Constantinopol, pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450). Şi umbla, trecând pe acolo, împăratul. Şi, lăsând toţi însoţitorii, împăratul a mers singur şi a bătut în uşa călugărului.

Şi după ce i-a deschis, nu l-a cunoscut cine era, însă l-a primit pe el ca pe un ostaş, iar după ce a intrat, făcând rugăciune, s-a aşezat. Şi a început a-l întreba, împăratul: “Cum se află părinţii cei ce sunt în~Egipt?”. Iar el i-a răspuns: “Toţi se roagă pentru mântuirea ta”. Şi i-a mai zis bătrânului: “Mă rog, să mănânc puţin”.

Şi i-a muiat lui pâine de a sa şi a turnat untdelemn şi sare şi a mâncat; apoi i-a dat lui şi apă de băut. Deci, i-a zis lui, împăratul: “Oare ştii cine sunt eu?”. Iar el a răspuns: “Dumnezeu te ştie pe tine”. Atunci i-a spus lui: “Eu sunt Teodosie, împăratul”. Şi îndată, i s-a închinat lui bătrânul.

După aceea, i-a zis lui împăratul: “Fericiţi sunteţi voi, că nu aveţi grijile vieţii acesteia. Cu adevărat, că împărat m-am născut şi am crescut, însă niciodată n-am mâncat pâine cu aşa dulceaţă, nici~apă n-am băut aşa precum astăzi; foarte cu dulceaţă am mâncat şi am băut”.

Şi i-a zis lui, stareţul: “Fiindcă noi călugării toate bucatele noastre le facem cu binecuvântare, pentru aceea, dulce este şi această proastă mâncare. Iar în casele voastre toată osteneala bucatelor voastre celor multe o fac slugile şi binecuvântare nu iau de la nimeni”.

Deci, a început împăratul, de atunci, a cinsti pe călugări şi a le da câte ceva. Iar stareţul, lepădând cinstea dată de împărat, a fugit şi a mers în Egipt.