Proloage – 20 aprilie – Învăţătură din Pateric, despre nălucirile drăceşti

Unui frate oarecare i s-a arătat, într-o noapte, diavolul, în chip de înger luminat şi i-a zis lui: “Eu sunt Gavriil şi sunt trimis la tine să-ţi aduc ţie o veste bună”. Iar fratele i-a răspuns lui: “Poate că ai fost trimis la alţii, că eu sunt păcătos şi nu sunt vrednic să văd înger.” Aceasta el zicând, vicleanul îndată a pierit dinaintea lui şi s-a făcut nevăzut. Drept aceea şi grăiesc bătrânii: “Chiar de s-ar arăta cu adevărat, cuiva, îngerul, să nu-l primească pe el, ci să se smerească zicând: “Nu sunt vrednic a vedea~înger, petrecând eu, în păcate”.

Asemenea zicea şi un oarecare stareţ despre sine: “Stând eu, în chilia mea şi nevoindu-mă, am vazut aivea pe draci şi nu-i băgam în seamă pe ei.” Iar diavolii, văzându-se biruiţi de stareţ, unul s-a apropiat, zicându-i lui: “Eu sunt Hristos”. Iar stareţul, văzându-l, şi-a închis ochii săi, zicând: “Eu nu sunt vrednic să văd pe Hristos, că El însuşi a zis: “Mulţi hristoşi mincinoşi vor fi şi vor înşela pe mulţi”. Iar diavolii, auzind aceasta, s-au stins şi s-au făcut nevăzuţi, iar stareţul a lăudat pe Dumnezeu.

~Deci, au zis bătrânii: “Să nu dorească nimeni să vadă pe Hristos sau pe vre-un înger cu simţurile, ca nu cumva să-şi piardă mintea sa desăvârşit; că va rămâne fără de minte, primind lup în loc de păstor şi închinându-se dracilor, vrăjmaşilor săi.” Că începătura înşelăciunii minţii este mărirea deşartă, de care omul fiind mişcat, se ispiteşte a cuprinde pe Dumnezeu în chipuri şi asemănări. După dreptate, este, însă, ca nicidecum să nu te ispiteşti tu de una ca aceasta.

Că la unele vremi, dracii se împart între ei şi unii se arată în chip de îngeri, amăgindu-ţi mintea ta~şi zicând că ar fi ei sfinţi îngeri, dându-ţi gânduri de te înfioară. Şi, de voieşti să ai ajutor, să te rogi îndată asupra lor şi să-i blestemi, cu numele lui Hristos. Atunci, chiar dacă nu vor, se vor duce cei ce te înşeală pe tine.