Proloage – 19 Iunie – Cuvânt din Pateric, despre un preot care primise legătură de la episcopul său

Un preot oarecare a fost oprit, de episcopul său, să mai facă Dumnezeiasca Liturghie. Şi i s-a întâmplat să se ducă într-un sat, pentru oarecare trebuință, iar după plecarea lui, s-a mutat episcopul din viață. Deci, fiindcă preotul era sub canon, s-a întristat mult, şi, nepricepând ce va face, a mers la Constantinopol şi, ducându-se la un oarecare episcop, om al lui Dumnezeu, i-a mărturisit lui lucrul acesta.

~Iar episcopul i-a zis lui: „Arată-mi mie greşeala ta. Şi, dacă pe nedrept te-a oprit episcopul tău, îți voi da eu ție dezlegare de acel canon”.

Iar preotul a zis către dânsul: „M-a trimis pe mine la o oarecare trebuință, stăpâne, şi nu mi-a fost cu putinţă să o îndeplinesc. Şi, mâniindu-se, m-a pedepsit”.

Deci, episcopul i-a zis: „Greşeala ta, fiule, precum spui, nu-i nimic şi, fără de pricină te-a oprit episcopul tău. Dar, măcar că lucrul acesta este aşa, pe cât socotesc, nu se cade ca unul să lege, iar altul să dezlege. Însă, cum va voi Domnul aşa va face, pentru tine”.

~Şi, luând episcopul pe preot, au mers la o mânăstire şi au spus, egumenului şi fraților, cele ce i s-au întâmplat preotului. Deci, le-a zis lor: „Rogu-vă pe voi, părinților sfinți, să vă osteniți săptămâna aceasta pentru Domnul, cu priveghere, cu post şi cu rugăciune, şi Dumnezeu, pentru rugăciunile voastre, va milui pe preotul acesta, fiind despărțit de Biserică fără dreptate”.

Iar ei au zis: „Precum ai poruncit, stăpâne, aşa vom face, cu rugăciunile tale”.

Însă, a rămas şi episcopul cu preotul acolo, postind cu priveghere~şi cu rugăciuni şi cu sfărâmarea inimii. Iar, după ce s-a sfârsit săptămâna, către dimineață, în vremea slavosloviei, s-a arătat episcopul, cel ce pedepsise pe preot, stând în mijlocul părinților şi cântând împreună cu ei.

Iar episcopul, văzându-l pe el, a zis preotului: „Oare, îl cunoşti pe acesta ce stă cu noi?”. Iar preotul a zis: „Da stăpâne, episcopul meu este”. Apoi i-a zis lui: „Mergând, închină-te lui, ca să iei iertare”. Deci, mergând, preotul a căzut la picioarele lui, zicând: „Iartă-mă, stăpâne, pentru Domnul”. Iar episcopul i-a răspuns de trei ori: „Dumnezeu să te ierte, fiule”. Şi,~după ce a zis aceasta, s-a făcut nevăzut.

Deci, episcopul, împreună cu egumenul şi cu frații, văzând semnul ce se făcuse, au proslăvit pe Dumnezeu, Cel Ce face minunate şi nenumărate minuni. A Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.