Proloage – 19 Iulie – Să fim următori Sfinţilor (cuvânt al monahului Petru)

Sa fim urmatori Sfintilor, adica traind precum au petrecut ei in viata aceasta, in foame si sete, in frig si saracie. Si s-au sfarsit prin foc si prin sabie si s-au nevoit cu tot felul de ispite. Asa si noi, pana la moarte, sa ne asemanam lor. Orice voiti, totdeauna cu credinta sa cereti. Aceasta este voia lui Dumnezeu, ca neincetat sa va rugati, fara manie si indoiala.

Pentru că fiecare gand strain desparte mintea de Dumnezeu. Că toata nevointa diavolului este sa~desparta si sa surpe mintea de la Dumnezeu si sa o impreuneze si sa o intocmeasca cu ganduri spurcate, dar sa ne ferim de gandurile pe care le strecoara el in inima oamenilor. Pentru că mascariciul si vechiul zugrav, diavolul, pe toate le preface: uneori, adica, in straluciri, iar, alteori, aratand chipuri, feţe si fapte necuvioase. Si ticalosul de om, stand intr-un loc, i se pare amagindu-se, ca este in alta parte si ca vede pe cineva si ca ar vorbi cu el de faţă si ca pune la cale fapte care sunt, toate, inselaciune diavoleasca.

Deci, dator este omul sa-si intareasca si sa-si pazeasca mintea si s-o infraneze si tot gandul si toata~lucrarea sa-si cerceteze, in numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care a ridicat păcatul lumii, ca, unde stă trupul, acolo sa-i fie si mintea, ca, intre inima oamenilor si Dumnezeu, sa nu se afle nimic altceva, ca un zid sau gard, care ar intuneca inima. Ci, numai cu Însuşi Domnul sa vorbeasca.

Ca nu este cu putinta cuiva sa castige Imparatia Cerului, daca nu se va lepada, mai intai, de voia sa, si de nu va face, in frica lui Dumnezeu, cele poruncite lui. Precum si Hristos zice: “N-am venit sa fac voia Mea ci voia Tatalui Meu, Celui Ce M-a trimis”. De care voie, cineva, dorind si patimind si~rabdand, i se socoteste lui rastignire si se face fiu al invierii si al vietii vesnice.

Fericit este omul cel ce rabda ispite, pentru că, destoinic facandu-se, va lua nevestejita cunună a măririi. Deci, astfel de fagaduinte auzind, indeletniciti-va de-a pururea si va sarguiti spre Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi. Si nimic alta sa nu cereti, in afară de milă de la Domnul Slavei, căci aceasta vă este destul voua. Insa, cautand mila, cu smerită inimă sa o cereti si, inca, sa va rugati de dimineata pana seara, iar, de este cu putinta, si toata noaptea sa ziceti neincetat: “Doamne Iisuse~Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”.