Proloage – 19 Iulie – Despre adevărul ortodox. Din luptele duse de ava Foca (cuvânt din Pateric)

Zicea ava Foca, din chinovia lui ava Teogniu cel dintai, Ierusalimiteanul: “Sezand eu in Schit, a venit la chilii un ava Iacov, mai tanar, care avea, ca tată trupesc si sufletesc un acelasi avă. Dar chiliile au doua biserici, una a ortodocsilor, unde se si impartasea, si una a dezbinatilor. Deci, fiindca ava Iacov avea darul smeritei cugetari, era iubit de toti, si de cei ortodocsi si de cei dezbinati. Pentru aceea, ii ziceau lui ortodocsii: “Vezi ava Iacov, sa nu te amageasca cei~dezbinati si sa te traga la impartasirea lor. Asemenea, inca, si dezbinatii ii ziceau lui: Sa stii, ava Iacov ca, impartasindu-te cu cei ce cred in doua firi iti pierzi sufletul tau, ca sunt nestorieni si asupresc adevarul. Iar ava Iacov, fara de rautate fiind, temandu-se de cele zise lui din amandoua partile si nedumirindu-se, a ales a se ruga lui Dumnezeu. Deci, s-a ascuns in chilia sa, care era afara de lavra, la loc linistit, imbracandu-se cu hainele cele de ingropare ale lui, ca si cum voia sa moara. Că parintii egipteni au obiceiul sa pastreze, pana la moarte, levitonul si culionul cu care iau sfantul chip, si se ingroapa cu ele, imbracandu-le~numai Duminica la Sfanta Impartasanie, si strangandu-le indata, după aceea. Mergand, dar, la chilia sa, se ruga lui Dumnezeu si, slabind de post, a cazut la pamant si a ramas zacand. Si multe, zicea, ca a patimit, in zilele acelea, de la draci, mai ales cu mintea. Iar, dupa ce au trecut patruzeci de zile, a vazut un copil care a intrat la el vesel, si i-a zis: Ava Iacov, ce faci aici? Si, indata, luminandu-se si luand putere din vederea aceea, i-a zis: “Stapane, Tu cunosti ce am. Unii imi zic: Nu lăsa Biserica, iar ceilalti imi zic: Te inseala cei ce cred in doua firi. Si eu nedumerindu-ma si nestiind ce sa fac, am ales lucrul acesta. Si, i-a~raspuns lui Domnul: Unde esti, bine esti. Si, indata, dupa cuvantul acesta, s-a aflat ava Iacov inaintea usilor sfintei biserici a ortodocsilor celor sobornicesti”.

Zis-a, iarasi, ava Foca: “Mutandu-se in Schit, ava Iacov a fost mult ispitit de demonul desfranarii. Si, fiind aproape de a se primejdui a venit la mine si mi-a spus cele despre sine.

Si mi-a zis: De luni, ma duc la cutare pestera. Dar, te rog, pentru Domnul, sa nu spui nimanui, nici tatalui meu. Ci numara patruzeci de zile si, cand se vor implini te rog sa vii la mine, aducand Sfanta~Impartasanie.

Si de ma voi afla mort, ingroapa-ma. Iar, daca inca viu voi fi, sa ma impartasesti cu Sfintele Taine. Deci, auzind eu acestea de la dansul, dupa ce s-au implinit patruzeci de zile, luand Sfanta Impartasanie si paine curata si putin vin m-am dus la el. Si, numai cat m-am apropiat de pestera, am simtit un miros urat. Si am zis, in sinea mea, ca s-a odihnit, fericitul. Si, intrand la el, l-am gasit aproape mort. Si, daca m-a vazut, facand putin semn cu mana dreapta, pe cat putea, arata, prin clatinarea mainii, că intreabă de Sfanta Impartasanie. Iar eu am zis: O am. Deci, am vrut sa-i~deschid gura, dar ii era inclestata. Si, nepricepandu-ma ce sa fac, am iesit in pustie. Si am gasit un lemnisor, din crang, si, mult ostenindu-ma, am putut sa-i deschid gura putin. Si am turnat din Cinstitul Trup si Sange, pe cat s-a putut, faramandu-L, marunt. Si a luat el putere din impartasania cu Sfintele Taine.

Peste putin, inmuind cateva firimituri, din painea cea de obste, i le-am adus la gura. Si, dupa putin, iarasi altele, pe cate putea sa ia. Si asa, prin darul lui Dumnezeu, dupa o zi, a venit cu mine, mergand la chilia lui si scapand, cu ajutorul lui Dumnezeu, de patima cea~prapaditoare a desfranarii. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.