Proloage – 19 Februarie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre răbdare și smerita cugetare

Povestit-a un bătrân că, în vremea marelui Isidor, preotul Schitului, era un frate diacon, pe care, pentru multele lui fapte bune, voia să-l facă preot, ca să rămână în locul lui după moarte. Iar el, pentru evlavie, nu s-a hirotonit preot, ci a rămas diacon. Deci, pe acesta, din bântuiala vrăjmașului, l-a pizmuit un oarecare dintre bătrâni. Acel bătrân, pe când toți erau la biserică pentru slujbă, mergând, a pus pe ascuns cartea sa în chilia diaconului și, venind, a vestit preotului Isidor, zicând: “Unul dintre frați mi-a~furat cartea”. Și, mirându-se, ava Isidor a zis: “Niciodată ceva, de acest fel, nu s-a făcut în Schit”. Deci, bătrânul acela care a pus pe ascuns cartea, a zis preotului: “Trimite doi din părinți, cu mine, să cercăm chiliile”.

Deci, mergând, întâi au căutat prin chiliile celorlalți și pe urmă au venit la chilia diaconului și, găsind cartea acolo, au adus-o la preot în biserică și au spus unde au găsit-o, fiind de față și diaconul. Și, auzind, diaconul îndată a făcut metanie lui ava Isidor, înaintea a tot norodul, zicând: “Am greșit, dă-mi canon”. Și i-a dat canon ca, trei săptămâni să nu se împărtășească. Deci, venind fratele la slujbă, stătea în~fața bisericii și înaintea a tot poporul cădea, zicând: “Iertați-mă că am greșit”.

Iar, după trei săptămâni, a fost primit la Împărtășire. Și îndată s-a îndrăcit bătrânul care îl năpăstuise, și a început a se mărturisi, strigând și zicând: “Am năpăstuit pe robul lui Dumnezeu”. Și, făcându-se rugăciune de toată biserica, pentru dânsul, nu se tămăduia. Atunci, marele Isidor a zis diaconului, înaintea tuturor fraților: “Roagă-te pentru dânsul, că tu ai fost năpăstuit. Și, dacă nu se tămăduiește prin tine, apoi nu se mai tămăduiește niciodată”. Și, rugându-se diaconul, îndată sănătos s-a făcut bătrânul.~Dumnezeului nostru, slavă!