Proloage – 19 Februarie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ghenadie, Patriarhul Constantinopolului, despre frica de Dumnezeu şi învăţătura de la Acesta

Ce trebuință ai, omule, să cauți cărți multe care să te povățuiască pe tine spre folos și să întrebi pe toți dăscălii, zicând: “Spuneți-mi, cum mă voi mântui?”. Iată, toate cărțile cele învățătoare, în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu și întru a avea pe Domnul înaintea ochilor, totdeauna.

Să iei aminte la tine însuți, precum se cade, și vei înțelege toate~poruncile lui Dumnezeu și să le ții pe ele. Pentru că, așa, Sfinții cei ce au fost, din veac, au plăcut lui Dumnezeu: prin cunoștință curată și prin neschimbate fapte. Iar alții dintre dânșii, nici n-au avut cărțile Sfinților, nici nu i-au învățat, dascălii, cele de folos și, de la Adam până la Moise, în multe feluri au trăit. Deci, spune-mi, mie, cum au plăcut lui Dumnezeu: Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac și Iacov și ceilalți drepți, care au fost mai înainte de Moise? Ei n-au învățat carte, precum s-a zis, nici vreun dascăl dintre oameni nu i-a învățat pe ei, în afară numai de predania cea din viu grai și de gândurile bune, de a avea pe~Dumnezeu înaintea ochilor, de-a pururi.

De asemenea, și după întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, știm pe mulți că au fost oameni simpli, și la cuvinte și la înțelegere, unii dintre dregători fiind așa, iar alții din poporul de rând – unii din ei păstori de oi, ori alte îndeletniciri având și nu numai bărbați, ci și femei – au alergat la Dumnezeu și au săvârșit poruncile Lui. Deci, arătat este că, luând aminte la cuvintele cele mai sus-zise, le-au și împlinit întocmai.

Dar, acum, să nu iei pricină omule, cu arătate dovezi, zicând cu greșeală: “Prost sunt și fără știință, cum, dar, pot să fac poruncile~Domnului?”. Iată, că s-a arătat ție acum, în ce fel vei plăcea lui Dumnezeu, și să nu mai zici: “Nu pot”, căci de vei voi, împreună cu aceștia te vei apropia de Stăpânul, ca David, zicând: “Bunătatea și învățătura și cunoștința mă învață, căci poruncilor Tale am crezut”. Și, iarăși, “Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu”. Și, încă: “Ajută-mi, și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale pururea”. Pentru că, tot cel ce cere, va lua, și cel ce caută, află, și celuia ce bate, i se va deschide. Să nu zici, iarăși: “În lume sunt și cu grijile lumești legat sunt și nu pot să fac toate poruncile Domnului”. De vei voi, acum, ca desăvârșit să le faci pe~ele și să te lepezi de lume și să-ți iei crucea ta, ca să mergi în urma Domnului Tău, lucru care mai bun îți este ție decât toate, apoi ești liber să o faci. Iar, de nu poți să faci aceasta, apoi, și în lume fiind, silește-te să placi lui Dumnezeu; căci se poate, și în lume fiind, cineva să facă poruncile lui Dumnezeu, pentru că multe chipuri de pocăință și de mântuire a oamenilor sunt. Într-o rânduială de viață este fiecare, iar, de va voi să se nevoiască, să gândească tare, în mintea sa, că Sfinții cei vechi, în lume fiind, împreună cu femeile și cu copiii petrecând și în bogăție și în case mari fiind, alții încă stăpânind și popoare întregi care li~se încredințaseră de la Dumnezeu, și durere multă și grijă de lucrurile cele pământești având, au plăcut și lui Dumnezeu întru toate, precum au fost Avraam, Isaac și Iacov, David și Iosif și Iov. Aceștia toți au fost în lume trăitori, împreună cu femeile. Dar, și așa, toate poruncile Domnului le-au făcut. Dumnezeului nostru slavă!