Proloage – 18 Septembrie – Despre viaţa ce va să fie (Cuvânt dintr-ale Fericitului Augustin)

Scrie Fericitul Augustin aceasta istorie, zicand: Fratele meu Ghenadie, doctorul cel slavit, s-a deprins din tinerete a fi milostiv si mult indurat catre saraci, precum insusi mi-a povestit. Si i-a venit lui o indoiala de la urâtorul binelui, vrajmasul, gândind: “Oare mai este altă viaţă, după moarte?”. Si asa petrecea, intristat. Insa, Milostivul Dumnezeu nevrând sa piară lucratorul faptelor bune, a iconomisit, în acest chip: Odată, culcându-se el pe patul său, ca să se odihneasca, i s-a arătat, în somn,~un tanar preafrumos si i-a zis lui: “Vino dupa mine!”.
Si, mergand dupa dânsul, l-a dus pe el intr-o cetate, unde se auzeau preaminunate cântări. Si a intrebat, pe tanarul care il purta: “Ce este aceasta?”. Si i-a raspuns lui: “Aceasta este cantarea si veselia sfintilor lui Dumnezeu”. Si, dupa aceasta, si-a venit in sine si s-a desteptat. Iar vrajmasul, iarasi, ii zicea, prin gand, ca acestea sunt niste năluciri. Deci, culcandu-se a doua noapte, intristat, iarasi i s-a aratat lui acelasi tanar si l-a intrebat: “Oare, ma cunosti?”. Iar el a raspuns: “Tare bine te cunosc”. Si l-a intrebat: “Dar unde m-ai vazut?” Si i-a zis, Ghenadie: “Nu~de mult te-am vazut, că m-ai dus si m-ai purtat intr-o cetate, unde se auzeau cantari dulci si veselii”. Si l-a intrebat: “In ce chip m-ai vazut, in somn sau aievea?”. Si i-a raspuns: “In somn”.
I-a zis tanarul: “Bine ai grait, ca si acum, in somn ma vezi”. Si a raspuns Ghenadie: “Stiu, cu adevarat, că si acum in somn te vad”. Deci, l-a intrebat, ingerul: “Unde, dar, este acum trupul tau?”. A raspuns: “In cămara mea”. L-a intrebat iarasi: “Au stii tu ca, acum, ochii tai sunt inchisi si fara simtire in trupul tau si nu vad nimic?”. I-a raspuns: “Stiu tare bine”. Iar el i-a zis: “Deci dar, cu care ochi ma vezi tu acum si~privesti la mine?”. Ghenadie sta uimit si nu stia ce raspuns să dea. Ingerul a inceput a-l dojeni si a-l invata, zicand: “Ochii tai cei trupesti, acum, sunt nesimtitori si nu pot sa vadă. Iar acestia, cu care privesti la mine, sunt alti ochi, si cand vei muri, atunci fara ochii cei trupesti ai sa vezi si ai sa vietuiesti si toata stiinta si cunostinta o sa ai. Iata, de acum, să pui inceput bun si sa nu te mai indoiesti de viaţa cea de după moarte”. Si, zicand acest cuvant, ingerul s-a facu nevazut, iar el s-a trezit. Si, de atunci, până la moartea sa, n-a mai avut nicio indoiala in inima sa.
Iarasi, asemenea acesteia, ne istoriseste Sfantul Augustin, zicand:~Am auzit, de la Mihail insusi, că i s-a intamplat a auzi aceasta, de la unchiul său, ce se chema tot Mihail, care, iubind mult filosofia, se indeletnicea mult cu invataturile lui Platon si cu alte asemenea filosofii, si castigase mare prieteşug cu Marsilie, bărbatul cel prea invatat si sporit in faptele cele bune. Si, aceştia doi, Mihail-unchiul si Marsilie, de multe ori se indeletniceau cu vorbe adânci, filosofeşti. Iar odată, dupa obicei, intrand iarasi in noime adanci filosofesti, si intrebandu-se, Marsilie a dus vorba si despre viata cea fara de sfarsit, ce are sa se descopere dupa mutarea cea de aici. Si, din multa vorbă ce a fost,~au venit la atata neintelegere, ca au dat mâna unul cu altul şi, cu jurământ, au întărit că oricare din ei va muri mai inainte, să vie să se arate celui ce a ramas, spre mai bună încredinţare. Si a mers Marsilie la locul său, in cetatea Florenţa. Si a trecut vreme indelungata. Odată, Mihail, indeletnicindu-se in invataturile sale, acasă, deodata a auzit o alergare de cal, care a stat langa uşa lui.
Si s-a auzit glas, strigand: “Mihaile, Mihaile, toate cele vorbite de noi sunt adevarate, adevarate”. Si, sculându-se, Mihail a deschis fereastra si a vazut pe un barbat imbracat, tot, in alb, călare; si cum~l-a văzut Mihail, indata a intors calul, şi se ducea. Si a inceput a striga, Mihail, după dânsul, zicând: “Marsilie, Marsilie”. Si s-a facut nevazut. Si Mihail s-a infricosat foarte de aceasta. Si, incepand a cerceta cu deamănuntul despre Marsilie, a aflat că, in ziua si ceasul acela in care i s-a arătat, Marsilie s-a fost mutat către Domnul, in cetatea Florenţa. Dupa aceea, Mihail, lăsând deşarta filosofie, se ingrijea de viaţa cea veşnică.