Proloage – 18 Septembrie – Despre călugarul ce plângea în toate zilele (Cuvânt din Pateric)

Un frate, imbracandu-se in chipul calugaresc, a mers si s-a salasuit in muntele Nistriei.
Insa era chilia lui aproape de alt frate, si-l auzea pe el in toate zilele plangandu-si pacatele sale. Deci, dupa ce multă vreme nu i-au venit si lui lacrimi, isi mustra sufletul său, zicând: “Oare nu vei plânge, ticalosule, şi nu te vei tângui? Sa ma crezi pe mine, că măcar că nu voiesti, vei plânge”.
Si, luând o vargă, se bătea pe sine, peste trupul gol, până ce îi veneau lacrimi. Insa, s-a intrebat fratele si~s-a rugat lui Dumnezeu să-i arate lui, de face bine pedepsindu-se pe sine. Deci, intr-o noapte, a vazut, in somn, pe fratele cel ce locuia aproape, purtand cunună şi stând in ceata Mucenicilor, iar pe un oarecare bărbat privind si zicand: “Vezi pe bunul Mucenic? Si tu mantuieste-te pentru Hristos, ca si acesta, si impreuna cu Mucenicii te vei incununa”.