Proloage – 18 Septembrie – Cuvânt despre milostenie: căci cel ce dă săracului, dă lui Hristos

Un om oarecare din Constantinopol era foarte milostiv, incat si pe ulitele cetatii umbland el, mergea dupa dânsul multime de săraci. Iar el se făcea ca şi când îi gonea şi-i îndepărta, insa punea in mâinile lor milostenie.
Si facea aceasta, voind să se tăinuiască de oameni. Deci, unul din prietenii lui credinciosi l-a intrebat pe el, cum s-a facut milostiv. Si i-a spus lui, grâind: “Când eram mic, ca de zece ani, si am intrat in biserică, să mă rog, am vazut pe un bătrân duhovnic~învăţând poporul şi spunându-i despre milostenie: cel ce dă saracului, pune în Înseşi Mâinile lui Hristos.
Iar eu am auzit şi n-am crezut pe cel ce invăţa, că gândeam: Eu am auzit că Hristos stă in cer, de-a dreapta Tatalui, deci, cum se află pe pamant, precum invaţă acesta, ca să ia ceea ce se dă saracilor? Iar acestea gandind eu, m-am dus la casa mea si am vazut pe un sarac in haine rupte mergand, iar deasupra capului său sta un Chip al Domnului nostru Iisus Hristos.
Si cum mergea săracul acela pe calea sa, iată un om milostiv l-a intampinat pe el si i-a dat lui o pâine. Si cum a intins mâna cela ce~dă painea, iată si Chipul Mântuitorului, Care Si-a intins mainile Sale spre mainile lui si l-a binecuvantat pe acela. Deci aceasta văzând-o, am crezut că acel ce dă saracului, cu adevărat lui Hristos dă. Dar, eu inca si acum vad acelasi Chip stând deasupra capului saracilor si, pentru aceea, sunt cuprins de frică şi fac milostenie dupa putere, pe cât pot”.