Proloage – 18 Noiembrie – Întru această zi, cuvânt despre smerenie, de care se tem diavolii

A fost in Egipt un om, mai mare peste popor, şi avea o fiică în care intrase un demon cumplit care o chinuia pe ea. Deci, avea tatăl ei prieten pe un călugăr oarecare şi acesta i-a spus lui: “Nimeni nu va putea tămădui pe fiica ta, fără numai pustnicii pe care îi ştiu eu, dar chiar de-i vei ruga pe ei, nu vor primi să facă aceasta, din smerenie. Drept aceea, aşa să le faci lor: când vor veni la târg să-şi vândă lucrul mâinilor lor, să cumperi şi tu de la dânşii şi, când vor veni să ia preţul să le zici lor să facă o rugăciune; şi~cred că diavolul va fugi de la fiica ta”.

Deci, acela ducându-se la târg, a aflat pe un ucenic al lui Macarie stând; şi avea vase şi coşniţe. Şi cumpărând de la dânsul, l-a luat pe el la casa lui, ca să-i dea preţul coşniţelor. Iar când a intrat călugărul acela în casă, îndrăcita aceea l-a lovit pe el peste ureche, iar călugărul a întors îndată şi celălalt obraz, după porunca Domnului. Şi demonul, începând s-o chinuiască pe fecioară, zicea: “O, silă şi nevoie, porunca acestuia mă goneşte pe mine”. Şi îndată s-a tămăduit fecioara. Iar după ce a venit la bătrâni, ucenicul le-a spus de cele ce se făcuseră şi aceia au proslăvit~pe Dumnezeu, zicând: “Legământ este mândriei diavoleşti să piară de smerenie şi să fugă degrabă la porunca lui Hristos”.