Proloage – 18 Martie – Întru această zi, cuvânt despre Gheorghe, egumenul Muntelui Sinai, şi împărtăşirea sa minunată în Biserica Sfintei Învieri a lui Hristos

A fost un egumen la Muntele Sinai, anume Gheorghe, foarte mare pustnic și foarte înfrânat. Deci, acesta, în Sâmbăta cea Mare, șezând în chilia sa, se gândea așa, zicând: “Aș fi voit să fac ziua Sfintei Învieri în cetatea Ierusalimului și să mă împărtășesc cu Sfintele Taine în Biserica Sfintei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru”. Și a petrecut starețul toată ziua cu gândul acela.

Apoi, după ce a înserat, a venit~ucenicul lui, zicând: “Poruncește-mi mie să am grija Împărtășirii”. Iar starețul i-a zis lui: “Când va fi vremea de împărtășire, să-mi spui mie să viu, atunci, să mă împărtășesc și eu”. Și așa a petrecut starețul în chilia sa. Iar când a fost vremea împărtășirii în sfânta biserică, atunci s-a aflat starețul în Ierusalim, în Biserica Sfintei Învieri, și fericitul Patriarh Petru le-a dat preoților săi Sfânta Împărtășanie.

Și, văzându-l, Patriarhul a zis către epitropul său: “Când a venit egumenul de la Muntele Sinai?”. A răspuns epitropul, zicând: “Așa mă jur, că nu l-am văzut pe el mai înainte, fără numai acum”. Iar Patriarhul i-a zis lui: “Spune-i să nu~plece, că voiesc împreună cu mine să mănânce bucate”. Și spunând, epitropul, starețului, acesta a zis: “Voia Domnului să fie!”.

Apoi, după ce s-a sfârșit Sfânta Liturghie, sărutând pe starețul Sfântului Mormânt, îndată s-a aflat în chilia sa. Și, iată, ucenicul lui a bătut la ușă, zicând: “Părinte, să mergi să te împărtășești”. Deci, starețul, mergând, s-a împărtășit iarăși și întru această biserică. Iar Patriarhul Petru, al Sfintei Cetăți, mult s-a întristat pentru ducerea și neascultarea lui. Iar, după praznic, a trimis epistolă către Episcopul Faranilor, Fontin, și către părinții Sinaiului, să-l aducă pe egumen. Și venind, trimisul a dat scrisoarea.

~Și a trimis și ava Gheorghe, egumenul, la Patriarh, trei preoți: pe ava Ștefan Capadochianul, pe marele părinte Zosima și pe ava Docletie. Și a scris Patriarhului, în acest fel: “Să nu fie mie, stăpâne, să trec cu vederea pe fericirea ta, nicidecum”. Și, ceea ce i s-a întâmplat lui, a scris. Și a adăugat și aceasta, zicând: “Să știe fericirea ta, stăpâne, că după șase luni, amândoi, împreună, vom întâmpina pe Stăpânul Hristos, Dumnezeul nostru și, atunci, ne vom vedea”.

Iar aceia, mergând, au dat cartea Patriarhului și au spus: “Șaptezeci de ani, are starețul, de când n-a ieșit din Muntele Sinai”. Iar Sfântul Petru a adus martori episcopi și~clerici care văzuseră atunci pe stareț, și aceia au zis: “Noi toți l-am sărutat pe el”. Iar, după șase luni, au răposat starețul și Patriarhul, cum proorocise starețul.

Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.