Ava Siloan avea un ucenic în Schit, Marcu cu numele, şi acesta avea un mare dar de ascultare şi era scriitor bun. Şi-l iubea bătrânul, pentru ascultarea lui. Şi avea, încă, şi alţi unsprezece ucenici, cuprinşi de invidie, că-l iubea bătrânul mai mult pe acela decât pe ei. Şi, auzind, bătrânul s-a mâhnit. Şi au venit, într-una din zile, către ava, bătrânii, şi vorbeau cu dânsul. Iar el, luându-i pe ei, a ieşit şi a bătut la fiecare chilie, zicând: “Frate, vino că am trebuinţă de tine”. Şi niciunul dintre ei nu a urmat~chemarea lui îndată. Şi, venind la chilia lui Marcu, a bătut în uşa lui, zicând: Marcu!”. Iar el, auzind glasul bătrânului, îndată a ieşit afară. Şi l-a trimis la o ascultare. Şi zicea bătrânilor: “Unde sunt ceilalţi fraţi, părinţilor?”. Şi, intrând în chilia lui Marcu, şi deschizând caietul lui, au găsit că pusese mâna să facă litera “O”. Şi, auzind glasul bătrânului, n-a mai întors condeiul să împlinească litera. Deci, au zis bătrânii: “Cu adevărat, pe care tu îl iubeşti ava şi noi pe acesta îl iubim, pentru că şi Dumnezeu pe acesta îl iubeşte”. Dumnezeului nostru slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.





Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
