Împărăţia Cerurilor, pe care o aşteaptă cei ce slujesc lui Dumnezeu, este veşnică şi fără de moarte. Pentru ea s-au lepădat ei de lumea aceasta şi de toate poftirile ei, şi nu ni se cade nouă să le mai pomenim. Că, iată, le-am lăsat, pentru porunca lui Dumnezeu, ca să nu iubim cele vremelnice şi să pierdem cele veşnice. Că nemincinos este Cuvântul Celui ce a zis: “Tot cela ce-şi va lăsa casa şi ţarina, sau pe tată, sau pe mamă, sau femeie, sau copii, sau fraţi sau surori, însutit va lua, iar în veacul ce va să fie, viaţa veşnică va moşteni!”.
Însă nu este, precum unii tâlcuiesc, că acestea le-a zis Domnul doar pentru cei ce, în vremea prigonirii, au pătimit pentru Numele Lui. Căci El nu zice numai pentru aceia, ci despre toţi care, pentru Numele Lui, de răutăţile lumii acesteia şi de toate poftele ei şi de toate averile lepădându-se – despre toţi aceştia, zice că viaţa veşnică, împreună cu Mucenicii, vor moşteni. Şi pe toţi cei săraci cu duhul şi curaţi cu inima şi pe cei blânzi şi pe cei ce se tem de El, fericindu-i, Mântuitorul le zice: “A voastră este Împărăţia Cerurilor”.
Căci Mucenicii, numai în puţină vreme nevoindu-se, s-au săvârşit, iar cel din viaţa călugărească, pătimind în toate zilele şi în toată vremea pentru Hristos, mucenic se face. Dând război nu numai împotriva trupului şi a sângelui, ci şi împotriva stăpâniilor şi a puterilor şi a domnitorilor întunericului din lume şi împotriva, duhurilor vicleşugului, până la suflarea lui cea mai de pe urmă, armă dumnezeiască având, şi, pătimind el, se încununează de la Hristos, Cel Ce ne ajută şi ne desăvârşeşte pe noi. A Căruia este slava acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
