Proloage – 18 August – Învăţătură despre înfrânarea limbii

Daca vreti sa traiti bine in viata aceasta, opriti-va gura de la desarta graire.

Fericit este omul acela care nu greseste cu limba sa. Pentru că cel ce urăşte vorba multă, imputineaza rautatea. Si cele bune se varsă, de la Domnul, prin gura cea tăcută.

Omul intelept iubeste tacerea. Că, tacand cinsteste pe Dumnezeu. Drept aceea, să lepadati din gura voastra viclesugul si sa departati de la voi cuvintele cele nedrepte. Că, raspunzand, cu judecată vă veti~rusina. Pentru că cel ce-si pazeste limba, isi fereste de intristari sufletul său. Pentru că viaţa şi moartea in puterea limbii stau. Că aceasta ne invata pe noi Iacov, fratele Domnului, zicând: “Orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire. Dacă nu greseste cineva prin cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa-si infraneze si trupul” (Iacov 1,19; 3,2). Iar Domnul a zis: “Vă spun că, pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua judecăţii. Că din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12,36).