Proloage – 18 August – Învăţătură despre calea cea stramtă, care duce la viaţa veşnica, şi cea largă, care duce la pierzare

Nevoiti-va, fratilor, la calea cea stramta, care duce la viata vesnica si la Imparatia Cerului si care este calea necazurilor si a ostenelilor, calea credintei, a dragostei, a milosteniei, a ascultarii, a privegherii, a infranarii.

Nu va imbatati, nici nu vorbiti de rau, nici nu invidiati nici nu minţiţi, nici să nu vă sfădiţi, nici să nu vă bateti, nici sa nu furati, nici sa nu va mâniaţi, nici sa nu va iuţiţi, nici sa nu va mandriti, nici sa nu va~trufiti, nici slavă deşartă să nu doriti. Ci smerită şi umilită inimă să aveţi.

Plangeti-va pacatele voastre, intristati-va si ingrijiti-va de mantuirea voastra. Mai mult decat tot omul, smeriti-va; să nu judecati pe nimeni, că mai rău decat toate este a judeca pe altii. Ca a zis Domnul: “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati” (Matei 7,1). Că aceasta este mantuirea, adica, sa rabzi, fiind judecat, fiind ocărât, sa te smeresti si sa te socotesti, inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, mai pacatos decat toti. Această osteneală stă inaintea noastra, si despre ea David a zis:~”Smeritu-m-am si m-am mantuit. Intoarce-te, sufletul meu, la odihna ta, că bine ti-a facut tie Domnul”.

In calea cea largă si lată, care duce la pieire, sunt necredinta, nesupunerea, neascultarea, mandria, trufia, slava desarta, lenevia, betia, preasaţiul, desfranarea, invidia clevetirea, ura, cârtirea, blestemul, pierzătoarea de suflet mânie si osândirea aproapelui.

Păcat peste păcat se adaugă, si faradelege peste faradelege, dar din toate, mai rău este a osandi si a judeca pe altii.

~Iar, cand ne vor lauda pe noi oamenii si gandurile dracesti ne vor slăvi, atunci sa ne gandim la pacatele noastre.

Drept aceea, sa ne ocărâm pe noi insine, ca sfânta smerenie să petreacă în noi, si darul cel duhovnicesc să ne acopere. Iar de ne vom slăvi pe noi insine si ne vom inalta si de vom fi mandri ascultand gandurile dracesti, apoi, Duhul Sfânt Se va depărta de la noi şi vom ramane fara nicio plată. Drept aceea, fratilor, cu toată râvna să slujim lui Dumnezeu, în taină. Şi Acela ne va răsplăti nouă, la arătare.

Dumnezeului nostru, slavă!