Proloage – 17 Iunie – Cuvânt din Pateric

Zis-a ava Moise, că trebuie omul să moară pentru prietenul său şi să nu-l judece pentru ceva. A întrebat un frate: „Din toată osteneala omului, care este aceea care îi ajută lui?” Şi a zis bătrânul: „Dumnezeu este Cel ce ajută că scris este: „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară” (Ps. 45,1) A zis fratele: „Dar postirile şi privegherile, pe care le face omul, ce ne aduc ele?” Iar bătrânul i-a zis: „Acestea fac sufletul să se smerească, căci scris este, vezi smerenia şi osteneala mea şi-mi~iartă toate păcatele mele. Dacă sufletul va face roadele acestea, se milostiveşte Dumnezeu spre dânsul, pentru ele.” A zis fratele, către bătrân: „Ce va face omul, la toată ispita, care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrăjmaşului?” I-a zis lui bătrânul: „Dator este, mai întâi, să plângă în fața bunătății lui Dumnezeu, ca să-i ajute. Şi se odihneşte îndată, dacă se va ruga cu cunoştința, căci scris este: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul” (Ps. 117, 6). Atunci a întrebat fratele: „lată, un om bate pe robul său, pentru o greşeală ce a făcut-o. Ce va face robul?” A zis bătrânul: „Dacă este robul bun, va zice:~Miluieşte-mă, am greşit.” Şi, iarăşi, i-a zis fratele: „Nimic, altceva, să nu spună?” A zis bătrânul: „Nu, căci dacă va pune greşeala asupra sa şi va zice, că a greşit, îndată, se milostiveşte, spre el stăpânul lui. Dar sfârşitul tuturor acestora, este ca să nu-l judecăm pe aproapele nostru. Că în pământul Egiptului, când mâna Domnului omora pe tot cel întâi născut, nu era casă, unde să nu fi fost un mort.” I-a zis fratele: „Ce însemnează cuvântul acesta?” I-a răspuns lui bătrânul: „De vom lua seama la păcatele noastre, nu vom vedea păcatele aproapelui. Că nebunie este, pentru un om, care are un mort al său, să-l lase şi să se ducă să plângă pe~mortul aproapelui. Iar a muri întru totul pentru aproapele tău, aceasta este a purta păcatele tale şi a nu avea grije de tot omul, judecând că acesta este bun sau este rău. Să nu faci rău nici unui om, nici să nu gândeşti rău, în inima ta, asupra cuiva. Nici să defaimi pe cineva, când face rău. Nici să nu fii de partea celui ce face rău, aproapelui său. Să nu cleveteşti pe cineva, ci să zici: Dumnezeu ştie pe fiecare. Şi aceasta însemnează, adică: Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Să nu ai vrajbă cu nici un om, şi să nu ții vrajbă, în inima ta. Să nu urăşti pe cel ce duşmăneşte pe aproapele său; şi aceasta este pacea. Să te mângîi pe tine cu faptul că puțină~vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul.” Amin.