Proloage – 17 Iulie – Cuvânt pentru cei ce greşesc şi nu vor să se pocăiască

Multi din cei ce gresesc zic adesea: “Sunt plin de intinaciune, cum voi putea sa ma apropii de Dumnezeu si cum voi putea sa-L rog pe El, fiind eu cuprins de greseli diavolesti?”.

Frate, oare, esti silit si lipsit de indrazneala? Tocmai pentru aceasta să vii, ca să afli indrazneală mare. Ca, oare, Dumnezeu este un om care vrea sa te intrebe pe tine, ca sa te rusinezi de El? Dumnezeu vrea, mai mult decat omul, sa te izbaveasca pe tine din pacat. Nici tu~insuti nu doresti mantuirea ta, asa cum vrea El sa te mantuiasca pe tine.

Deci, sa nu zici: “Am pierit, ce voi face?”. Ai doctor, mai presus decat leacurile, care vrea sa te vindece pe tine de boala pacatului, daca tu singur iti vei arata boala, adica, iti vei marturisi, mai inainte, greseala ta, căci, pocainta de pacate face curat pe cel ce se pocaieste cu mintea.

Bine este a nu gresi, dar, si mai bine este, ca cei ce gresesc sa se pocaiasca si, din durerile bolii sa se izbaveasca si, dupa răni, sa fie sanatosi. Pentru ca nu a cadea este~cumplit, ci a nu se ridica si a zacea dupa cadere.

De vei zice: “Peste fire am gresit”, dar, cine este fara de pacat, pe pamant? Sa-ti fie destul aceasta spre pomenire; spune-ti, tu, mai intai, faradelegile tale, ca sa te indreptezi. Plângi mai inainte, cat este inca vremea pocaintei, ca sa nu plangi atunci cand nu va mai fi vreme de pocainta. Sa lucram binele, pana ce putem. Că nu iubeste un tata pe fiul sau, cat iubeste Dumnezeu sufletul cel ce se pocaieste. Ca asa este iubirea de oameni a Stapanului, ca nu se intoarce de la niciunul din cei ce alearga la El. Pentru cel ce vrea,~niciodata nu este vreme neprielnica pentru cautarea mantuirii.

Pentru că talharul s-a mantuit, nu din pricina vremii, ci pentru ca a crezut si s-a osandit pe sine si astfel, a luat, dupa faptele sale, si, asa, a aflat visteria cea nedeşertată a Imparatiei Cerurilor.

Că, pentru cel ce se căieşte, inceputul mantuirii este sa se osandeasca pe sine; si nu se va indrepta cineva, acoperindu-si greselile sale. Iar cel ce se caieste de rautatile ce a facut, daca nu va face vrednică ispăşire de pacate, prin implinirea canoanelor, atunci, acela va raspunde la Judecată. Dumnezeului nostru slava, acum si~pururea si in vecii vecilor! Amin.