publicat în: Proloage

Proloage – 17 Ianuarie – În această zi, cuvânt despre un călugăr Martirie, care a purtat pe Hristos pe umeri

În pământul Savoriei a fost un călugăr Martirie, iubitor de Hristos, iubitor de săraci şi milostiv, tânăr cu vârsta, dar bătrân cu mintea, şi viaţă curată având. Deci, acesta avea un obicei de mergea, de la mănăstirea sa, în alta, la un părinte duhovnicesc, pentru rugăciune. Şi, odată mergând el, a aflat pe un sărac zăcând în cale şi plin de răni, vrând să meargă şi el tot acolo, dar nu putea, pentru slăbiciunea sa. Şi fiindu-i milă fericitului Martirie de el, şi-a întins mantia sa, şi luându-l cu dragoste, l-a dus pe el în spate.
Iar când s-a apropiat de mânăstire, părintele lui cel duhovnicesc, care cu ochi prooroceşti îl văzuse pe el, îndată a strigat către călugării săi, zicând: „Alergaţi degrabă şi deschideţi porţile mânăstirii că fratele Martirie vine, aducând pe Dumnezeu”. Şi ajungând fratele la poarta mânăstirii, s-a pogorât săracul din spatele lui şi i s-a arătat lui având chipul precum este zugrăvit pe icoană Izbăvitorul neamului omenesc, Dumnezeu şi Omul, Mântuitorul Iisus Hristos, şi S-a ridicat la cer sub privirea lui Martirie. Iar pe când Se înălţa, a zis către dânsul: “O, Martirie, tu nu M-ai trecut pe Mine cu vederea pe pământ, nici Eu pe tine la cer nu te voi trece cu vederea. Tu, acum, ai căutat cu milă spre Mine, şi Eu în veci te voi milui pe tine”. Şi, aceasta zicând, S-a făcut nevăzut.
Deci, intrând el în mânăstire, i-a zis lui părintele cel duhovnicesc: “Frate Martirie, unde este Acela pe Care L-ai adus?”. A răspuns, zicând: “De aş fi ştiut, părinte, Cine este, m-aş fi ţinut tare de picioarele Lui”. Atunci, a spus tuturor călugărilor, ceea ce se făcuse. Şi l-a întrebat pe el părintele, zicându-i: „Oare, El ţi se părea greu ţie, fiule?”. Iar el a răspuns: „Nu, părinte! Când Îl duceam, nu simţeam nicio greutate. Că duceam pe Cela Ce mă poartă El pe mine, Care poartă pe toată lumea, cu neosteneala, şi, numai prin Cuvânt, pe toate le ţine. A Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.