Proloage – 17 Decembrie – Întru această zi, cuvânt despre Suzana, cea mântuită prin tânărul prooroc Daniil

A fost un om ce vieţuia în Babilon, numele lui fiind Ioachim. Acesta îşi luase o femeie cu numele Suzana, fiică a lui Helchie, foarte frumoasă şi cu frică de Dumnezeu. Şi, părinţii ei, drepţi fiind, crescuseră şi pe fiica lor după legea lui Moise. Şi era Ioachim foarte bogat şi avea o grădină aproape de curtea sa. Şi se adunară la el iudeii, fiindcă era mai în cinste decât toţi. Şi în anul acela, au fost rânduiţi judecători doi bătrâni din popor, care, sub cuvânt că fac judecăţi, săvârşeau~nedreptate, încât se împlinea cuvântul Domnului: “Ieşit-a fărădelege din Babilon, din bătrânii judecători”. Aceştia rămâneau în casa lui Ioachim şi veneau la ei toţi care voiau să aibă judecată.

Şi, văzând pe Suzana, în fiecare zi, intrând şi ieşind în grădina bărbatului său, s-au aprins de poftă asupra ei. Şi s-a răzvrătit mintea lor şi şi-au abătut ochii lor să nu caute la cer, nici să-şi aducă aminte de judecăţile cele drepte. Şi erau amândoi aprinşi de poftă asupra ei şi n-au spus unul altuia boala lor, pentru că se ruşinau a-şi mărturisi unul altuia pofta lor.

Şi căuta fiecare din ei vremea prielnică. Iar odată au zis unul~către altul: “Să mergem acasă, că este vremea prânzului”. Şi, ieşind, s-au despărţit unul de altul, dar, întorcându-se, au venit din nou în acelaşi loc şi întrebându-se unul pe altul din pricina întoarcerii, au mărturisit unul altuia pofta lor. Şi atunci au hotărât împreună vremea când vor putea să o afle pe ea singură, ca să-şi împlinească nelegiuirea. Şi s-a întâmplat, când pândeau ei ziua cea cu bun prilej, că a intrat Suzana, ca şi mai înainte, numai cu două slujnice, dorind să se scalde în grădină, pentru că era zăduf. Şi nu era nimeni acolo, afară de cei doi bătrâni ascunşi, care o pândeau pe ea. Şi a zis Suzana slujnicelor:~”Aduceţi-mi untdelemn şi săpun şi încuiaţi porţile grădinii, ca să mă scald”. Şi au făcut cum a zis ea. Şi au încuiat porţile grădinii şi au ieşit pe porţile cele din dos şi, aducând cele poruncite, n-au văzut pe bătrâni, pentru că erau ascunşi.

Şi după ce au ieşit slujnicele, s-au sculat amândoi bătrânii şi au alergat la dânsa şi au zis: “Iată, porţile grădinii sunt închise şi nimeni nu ne vede şi suntem aprinşi de poftă asupra ta. Pentru aceasta, învoieşte-te să fii cu noi. Iar de nu, apoi vom mărturisi asupra ta, că a fost cu tine un tânăr şi, pentru aceasta, ai trimis pe slujnice de la tine”. Şi a suspinat Suzana şi a zis: “Strâmtorată sunt din toate părţile.~Că de voi face aceasta, moarte îmi este, iar de nu o voi face, nu voi scăpa din mâinile voastre. Dar mai bine este, pentru mine, să nu fac acest păcat de a cădea în mâinile voastre, decât a greşi înaintea lui Dumnezeu. Şi a strigat Suzana cu glas mare şi au strigat şi bătrânii amândoi împotriva ei. Şi, alergând, unul din ei a deschis porţile grădinii. Şi, dacă au auzit strigare în grădină, cei din casă au alergat pe porţile cele din dos, ca să vadă ce i s-a întâmplat ei. Şi, dacă au spus bătrânii cuvintele lor, s-au ruşinat slugile foarte, că niciodată nu s-a zis cuvânt ca acesta despre Suzana.

Şi a doua zi, după ce s-a adunat poporul la Ioachim, bărbatul ei, au~venit şi cei doi bătrâni, plini de cugete rele asupra Suzanei, ca să o omoare. Şi au zis înaintea poporului: “Trimiteţi după Suzana, fata lui Helchie, femeia lui Ioachim”. Şi au trimis. Şi a venit ea şi părinţii ei şi fiii ei şi toate rudeniile ei. Iar Suzana era foarte tânără şi frumoasă la chip. Iar bătrânii nelegiuiţi au poruncit să-i ia vălul de pe faţă, că era acoperită, ca să se sature de frumuseţea ei. Şi plângeau cei ce erau cu dânsa şi toţi care o ştiau. Şi, sculându-se, cei doi bătrâni şi-au pus mâinile pe capul ei, în mijlocul poporului, iar ea, plângând, a căutat la cer, pentru că în inima ei nădăjduia spre Dumnezeu.

~Şi au zis cei doi bătrâni: “Umblând noi amândoi prin grădină, a intrat ea cu două slujnice şi a închis poarta, slobozind slujnicele. Şi a venit la ea un tânăr, care era ascuns şi s-a culcat cu dânsa. Iar noi, fiind în colţul grădinii şi văzând fărădelegea, am alergat asupra lor. Şi, văzându-i, pe tânăr nu l-am putut prinde, că era mai tare decât noi şi, deschizând porţile grădinii, a fugit. Dar, prinzând-o pe ea, am întrebat-o cine a fost tânărul acela şi n-a vrut să ne spună nouă. Deci, aceasta mărturisim”. Şi i-a crezut pe ei adunarea, ca pe nişte bătrâni ai poporului şi judecători, şi au judecat-o pe ea spre moarte. Şi, strigând cu glas mare, Suzana a zis:~”Dumnezeule veşnice şi ştiutorul celor ascunse, Care cunoşti toate mai înainte de a se face, Tu ştii că minciună au spus ei asupra mea. Şi, iată, eu mor fără să fi săvârşit nimic din cele ce au spus aceştia despre mine”.

Şi a auzit Domnul glasul ei. Şi, dusă fiind ea spre osândă, a ridicat Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu pe un tânăr, al cărui nume era Daniil. Şi acesta a strigat cu glas mare: “Nevinovat sunt eu de sângele acesteia”. Şi s-a întors tot poporul către dânsul şi a zis: “Ce însemnează cuvântul acesta, pe care l-ai zis?”. Iar el, stând în mijlocul lor, a zis: “Oare, aşa de nebuni sunteţi toţi, fiii lui Israel? Că fără~să cercetaţi şi necunoscând adevărul, aţi osândit pe fiica lui Israel? Întoarceţi-vă la judecată, pentru că minciună au spus judecătorii aceştia asupra ei”.

Şi s-a întors tot poporul degrabă. Şi au zis bătrânii: “Vino şi şezi în mijlocul nostru şi ne spune gândul tău, că ţi-a dat ţie Dumnezeu cinstea bătrânilor”. Şi a zis către dânşii, Daniil: “Despărţiţi-i unul de altul, şi-i voi întreba pe dânşii”. Şi, după ce i-au despărţit unul de altul, a chemat pe unul din ei şi a zis către dânsul: “Învechitule în zile rele, acum a venit ceasul păcatelor tale pe care le făceai mai înainte rostind judecăţi nedrepte, pe cei nevinovaţi osândindu-i şi pe cei~vinovaţi eliberând, că zice Dumnezeu: pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-l omori. Deci, acum, dacă ai văzut pe această femeie cu acel tânăr, spune sub ce copac i-ai văzut pe dânşii păcătuind împreună? Iar el a zis: “Sub un mesteacăn”. Zis-a lui, Daniil: “Drept ai minţit asupra capului tău. Că, iată, îngerul Domnului, luând hotărârea lui Dumnezeu, te va rupe în două”. Şi, punându-l alături, a poruncit să aducă pe celălalt şi i-a zis: “Sămânţă a lui Canaan şi nu a lui Iuda, frumuseţile te-au înşelat şi pofta a răzvrătit inima ta. Aşa aţi făcut fiicelor lui Israel; şi ele, de frică, se desfrânau cu voi, dar, acum, fiica~lui Iuda n-a suferit fărădelegea voastră. Acum, dar, spune-mi mie, sub ce fel de copac i-ai văzut pe ei împreună?” Iar el a zis: “Sub un salcâm”. Şi i-a zis Daniil, lui: “Drept ai minţit şi tu, asupra capului tău. Că aşteaptă îngerul Domnului să te taie pe tine în două cu sabia şi să vă piardă pe voi”.

Şi a strigat cu glas mare tot poporul şi a binecuvântat pe Dumnezeu, Care mântuieşte pe cei ce nădăjduiesc spre El. Şi s-a sculat asupra celor doi bătrâni, că i-a dovedit Daniil pe ei, din cuvintele lor, că au mărturisit strâmb, şi le-a făcut lor după legea lui Moise, aşa cum cu vicleşug au gândit să facă aproapelui lor, şi i-a omorât pe ei şi~a scăpat sângele cel nevinovat în ziua aceea. Iar Helchie şi femeia lui au lăudat pe Dumnezeu, pentru fiica lor, Suzana, împreună cu Ioachim bărbatul ei şi cu toate rudeniile ei, pentru că nu s-a aflat la ea lucru de ruşine.

Iar Daniil, din ziua aceea şi după aceea, s-a făcut mare înaintea a tot poporul, pentru priceperea sa şi pentru darurile lui Dumnezeu, care erau în el. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.