Proloage – 17 August – Despre cum pustniceasca înfranare trebuie însoţită, mai întâi, de păzirea poruncilor Mântuitorului (Învăţătură a Sfântului Vasile cel Mare)

Vădit lucru este că multi oameni, astazi, nu se mai ingrijesc de pazirea poruncile Mantuitorului, ci se supun mai mult obiceiului si poruncilor omenesti.

Pentru că, a petrece prin munti si prin pustietati, a se zăvorâ pe sine in inchisoare si mânca o dată pe zi, si in tot chipul a se feri de pâine si de apa, si a purta haine aspre de păr, si a-si infasura trupul său cu~fier, si a umbla descult, si a se culca pe pamant, si a fugi de vorba multă, toate acestea sunt predanii bine asezate de Sfinţii bărbaţi.

Datori sunt, insa, cei ce fac acestea, mai intai să pazeasca poruncile Domnului, adica: indelunga-rabdare, adevarul, gandul smerit, infranarea, neaducerea aminte de rău, neîmpătimirea pentru cele de aici, credinta si dragostea cea nefatarnica, fără de care cu neputinta este sa plăcem lui Dumnezeu.

Se cade, dar, cu adevarat, si pe acelea a le pazi, si pe acestea a nu le lasa, şi de fapte rele a ne feri, dupa~porunca lui Dumnezeu. Deci, să fugim de mânie si de gandul rău, de blestem si de ocară si de desfranare, de ingamfare si de slava deşartă, de minciuni si de clevetiri, de vrajbă si de invidie si de toată răutatea. Eu, pe cel ce nu pazeste aceste porunci ale Domnului, ce s-au zis, ci se jură şi minte si ocaraste si se bucură de răul altora, eu nu-l primesc pe el, nici macar de si-ar petrece toata viata sa in sac si in cenusa, si chiar de n-ar primi nici un fel de hrana, fiindca eu socotesc, ca mai bine este sa se impartaseasca din bucate, cu multumire, si sa-si masoare pentru sine o pustnicie dupa putere, decat sa se tie numai de obiceiurile~omenesti si sa nu se ingrijeasca de poruncile Domnului.

Eu am vazut, adica, pe multi, avand desavarsita infranare si purtandu-si trupul aproape mort, de multa pustnicie, peste masura, si mult ii slaveau pe ei oamenii. Eu stiu că infranarea goneste si pe draci, cand are, ca temelie, poruncile Domnului si ferirea de rele. Dar, dupa aceea, vazandu-i, pe unii dintr-insii, jurandu-se si mintind si ocarand, i-am rugat pe ei, zicandu-le: “O, fratilor, de vreme ce faceti invataturile Sfintilor bărbaţi, siliti-va, dar, si la poruncile Domnului. Si feriti-va de sfaturile cele viclene, de juramant si de blestem, de minciuni~si de gând rău si de toate celelalte”.

Ei, insa, n-au primit sfatul acesta. Si, prin aceasta, s-a vădit că ceea ce făceau ei, pentru slava omenească făceau, şi mai mult nimic. Pentru că pustniceasca înfranare are durere si osteneală trupească, iar, pentru a se feri de minciuni, de ocări şi de blesteme, este trebuinţă de luare aminte. Pentru ca pe acestea le-a legiuit şi le-a aşezat Hristos, Întemeietorul de Lege, pentru care şi pedepseşte, cu osândă, pe cei ce le calcă.