Proloage – 16 Octombrie – Întru această zi, cuvânt despre un călugăr făţarnic

Ne spunea Atanasie presviterul o istorie înfricoşătoare: că este o mânăstire, ce se numeşte Galata, şi acolo a fost un călugăr, pe care îl socoteau sfânt cu viaţa, când era viu, care lucru abia la sfârşit s-a arătat. Că acesta se făcea că posteşte înaintea fraţilor, iar, pe ascuns de ei, mânca; şi de aceasta fraţii nu ştiau nimic. Deci, a venit asupra lui o boală trupească şi, iată, văzându-se înaintea morţii, a chemat la el pe toţi fraţii. Iar ei au venit la dânsul, vrând să audă de la el ceva mare, ca de la un bărbat~cinstit. Dar el, cu amar, tremurând cumplit şi scuturându-se, a început a striga, zicând: “Vai de mine, ticălosul, fraţilor. Că, iată, acum m-am dat cumplitului vrăjmaş, că într-acest fel de necurăţie am vieţuit. Că înaintea voastră mă arătam că postesc, precum aţi şi crezut toţi, iar pe ascuns de voi am mâncat, care lucru nu l-aţi ştiut. Şi iată acum sunt dat balaurului, spre mâncare şi legându-mi cu coada picioarele, genunchii şi grumajii, cumplit mă strânge, iar capul său, în gura mea bătându-l, trage, prin sorbire, tot ticălosul meu suflet”.

Dar, pe când zicea el acestea despre sine, îndată a murit, că nu l-a mai lăsat Dumnezeu să trăiască, că i-a~primit pocăinţa lui, izbăvindu-l de balaurul pe care îl vedea.

Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.