Proloage – 16 Noiembrie – Întru această zi, învăţătură a Părintelui nostru Pamvo către ucenicii săi, despre noile rânduieli şi vremurile din urmă

Ava Pamvo a trimis pe ucenicul său să vândă rucodelia sa [lucrul său de mână]. Şi stând şaisprezece zile în cetate, după cum ne spunea nouă, noaptea dormea în tinda Bisericii Sfântului Apostol Marcu. Şi ascultând slujba bisericii, s-a întors la bătrânul. A învăţat încă şi câteva tropare. Deci, i-a zis lui bătrânul: “Te văd, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispită ţi s-a întâmplat în cetate?”. Răspuns-a fratele: “Cu adevărat avo, în lenevire cheltuim~zilele noastre în pustia aceasta, că nici canoane, nici tropare nu cântăm. Că, mergând în Alexandria, am văzut cetele bisericii cum cântă şi am fost în întristare multă că nu cântăm şi noi canoane şi tropare”.

I-a zis lui, bătrânul: “Amar nouă, fiule, că am ajuns zilele în care vor lăsa călugării hrana cea tare, cea zisă prin Duhul Sfânt şi vor urma cântărilor şi glasurilor; că, ce umilinţă, care lacrimi se nasc din tropare? Oare, când stă cineva în biserică, sau în chilie şi îşi înalţă glasul? Că dacă înaintea lui Dumnezeu stăm, suntem datori să stăm cu multă umilinţă şi nu cu răspândire, că n-au ieşit călugării~în pustia aceasta ca să stea înaintea lui Dumnezeu şi să se răspândească şi să cânte cântări cu viers şi să pună glasurile în rânduială cu meşteşug şi să-şi clatine mâinile şi să-şi târască picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu şi cu cutremur, cu lacrimi şi cu suspine, cu glas evlavios şi umilit şi măsurat şi smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune.

Că, iată, îţi zic ţie, fiule, că vor veni zile când creştinii vor strica Cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeieştilor Prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti.

Şi se va revărsa mintea la acestea,~iar de la acelea se va depărta. Şi despre aceasta părinţii noştri au zis: “Cei ce sunt în pustia aceasta să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor, pe pergament, ci pe hârtii, că neamul cel de pe urmă o să şteargă vieţile părinţilor şi să scrie după voia lor, că mare este nevoia ceea ce va să fie”.

Şi a zis, fratele: “Aşadar, se vor schimba obiceiurile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică, ca să se facă acestea?”. Şi a zis, bătrânul: “Într-acest fel de vremi, se va răci dragostea la mulţi şi nu va fi puţin necazul, năvăliri ale păgânilor şi porniri ale popoarelor, neastâmpărare a împăraţilor, desfătarea preoţilor,~lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni care nu vor ţine seama de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi grabnici la mese, gâlcevitori, leneşi la rugăciune şi râvnitori la clevetiri, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi, cuvintelor lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: De am fi fost şi noi în zilele lor, ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii, în zilele acelea, se vor sfii de la faţa celor pustnici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind săracului la judecată, necăjind pe văduve, şi pe sărmani chinuindu-i. Încă şi în popor va intra necredinţă, desfrânare, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi~beţie”. Şi a zis, fratele: “Ce va face, oare, cineva în vremile şi în anii aceia?”. Şi a zis, bătrânul: “Fiule, cel ce se mântuieşte într-acest fel de zile, îşi mântuieşte sufletul său şi mare se va chema în Împărăţia Cerurilor”.