Proloage – 16 Noiembrie – Întru această zi, cuvânt despre vederea Apostolului Pavel lângă Sfântul Ioan Gură de Aur

În Constantinopol era un om cu dregătorie, care, fiind pârât de răuvoitori la împăratul, a fost izgonit din palate şi scos din dregătorie. Deci, fiind el mâhnit, a mers la Ioan Gură de Aur, pe când acesta era Patriarh în Constantinopol, însă în taină, ca să nu-l ştie nimeni din cei ce-l pârâseră la împăratul, şi gândea să-l roage pe fericitul Ioan să-l izbăvească pe el de mânia împărătească.

Deci Ioan, chemând pe Proclu,~fratele celui rânduit să-i aducă lui aminte plângerile, i-a zis: “Să-mi aduci aminte la noapte, când va veni acest om”. Însă, avea obicei Ioan că scria noaptea. Şi în acea noapte, luându-şi condeiul a început a scrie la tâlcuirea Epistolelor Apostolului Pavel.

Deci, a venit omul cel clevetit, cum îi poruncise lui, iar Proclu s-a apropiat de uşă şi, căutând prin crăpătura uşii, a văzut pe Ioan şezând şi scriind, şi pe cineva vorbindu-i deoparte, la ureche. Şi era chipul aceluia cam pleşuv, iar barba deplină şi lată. Şi, Proclu întorcându-se, a zis omului aceluia: “Îngăduieşte puţin, că altul înainte de tine a intrat la dânsul”. Iar după~ce a zăbovit puţin, s-a sculat Proclu şi a văzut asemenea pe Ioan scriind şi celălalt şoptindu-i. În acelaşi chip a fost şi a treia oară. Apoi, a început a toca de Utrenie. Atunci, Proclu i-a zis omului: “Sculându-te, mergi la casa ta, că de acum nu mai vorbeşte cu nimeni”. Şi cu mare mâhnire s-a dus. Aceasta iarăşi s-a petrecut şi în a doua noapte şi, asemenea, şi în a treia noapte l-a văzut. Deci, s-a aşezat Proclu lângă uşa. Dar omul acela iarăşi, după obicei, a venit. Şi, sculându-se, Proclu s-a apropiat de uşă, şi privind, i-a văzut pe ei vorbind între ei. Atunci i-a zis omului: “Mergi la casa ta şi să te rogi lui Dumnezeu să-ţi ajute ţie, că văd că~cel ce vine la Patriarhul, de la Dumnezeu este trimis, de vreme ce nevăzut intră la dânsul”.

Iar, făcându-se ziuă, şi-a adus aminte fericitul Ioan de omul acela, şi chemând pe Proclu, i-a zis lui: “Oare n-a venit aici omul acela de care mi-ai spus mie, pentru pricina ce voia să vie la noi?”. Iar acela, răspunzând, i-a zis: “Aşa este cu adevărat, părinte, iată este a treia noapte a venirii lui aici”. Iar el i-a zis: “Pentru ce nu mi-ai pomenit de dânsul?”. Răspunzând iarăşi, Proclu a zis: “Vorbeai cu altul tu însuţi, pentru aceea n-am cutezat a intra la tine”. Iar acesta a zis: “Cu cine? Că n-a fost nimeni la mine în această noapte”. Atunci Proclu i-a~spus cum era faţa şi chipul aceluia ce i se arătase lui şi a adăugat: “gura lui era lânga urechea ta şi în taină îţi grăia ţie, şoptindu-ţi la ureche, iar tu scriai”. Iar fericitul Ioan se minuna, auzind acestea de la dânsul.

Şi dacă a tăcut cu vorba, Proclu a căutat la icoana Sfântului Apostol Pavel şi, văzându-i chipul întocmai aşa ca al aceluia ce i se arătase lui, s-a închinat lui Ioan şi a zis, arătând cu degetul la chip: “Întru acest chip era cel pe care l-am văzut”. Atunci a cunoscut preaînţeleptul Ioan că Dumnezeu l-a ascultat pe el şi l-a adeverit că lucrul lui este primit, că, tălmăcind Epistolele Apostolui Pavel, el scria~ceea ce Apostolul însuşi îi spunea să scrie. Deci, sculându-se, s-a rugat Domnului, mulţumindu-i că n-a trecut cu vederea ostenelile lui. Iar după aceasta, ducându-se la împăratul, l-a rugat pentru omul acela ce era în necaz; şi l-a pus pe el împaratul din nou în vechea lui rânduială.