Proloage – 16 Iulie – Despre ascultare (cuvânt al unui stareţ oarecare)

Un oarecare batran sedea in Tebaida, intr-o pestera, si avea un ucenic iscusit.

Si avea obicei, batranul, de-l sfatuia pe el cele de folos. Si, dupa sfatuire, facea rugaciune si-l elibera pe el, sa doarma. Iar odata, s-a intamplat de-au venit la el si i-au facut mangaiere niste mireni cucernici, care stiau nevointa cea multa a batranului. Si dupa ce s-au dus ei, a stat iarasi, batranul, seara, sfatuind pe fratele. Si, vorbind cu el, a adormit. Iar fratele a asteptat sa se~destepte batranul si sa-i faca lui rugaciune, dupa obicei.

Deci, asteptand mult si nedesteptandu-se batranul, ucenicul s-a necajit, dar nu s-a dus sa se culce. Si asemenea pana de sapte ori, necajindu-se si impotrivindu-se, a suferit si nu s-a dus. Apoi, trecand destula vreme din noapte, s-a desteptat batranul si, vazandu-l pe frate asteptand, i-a zis: “Nu te-ai dus pana acum?”. Iar el a zis: “Nu, fiindca nu m-ai slobozit, ava”. Si a zis batranul: “Si, pentru ce nu m-ai desteptat?”. A raspuns fratele: “Nu am indraznit sa te misc, ca sa nu-ti stric somnul”.

~Deci, sculandu-se, au citit pravila cea de dimineata si, dupa sfarsitul ei, a slobozit batranul pe frate si sta singur, rugandu-se. Si, iata, cineva i-a aratat lui un loc slavit, si scaun preastralucit in el, si deasupra scaunului sapte cununi stralucitoare. Iar el a intrebat, pe cel ce i le aratase lui, zicand “Ale cui sunt acestea?”. Si a raspuns acela: “Ale ucenicului tau. Si locul si scaunul le-a daruit Dumnezeu, pentru ascultarea lui. Iar cele sapte cununi, in noaptea aceasta le-a luat.

Deci, venindu-si intru sine batranul, a chemat pe frate si i-a zis lui: “Spune-mi ce ai facut in noaptea aceasta? Iar el a zis:~”Iarta-ma, ava, dar nimic n-am facut”. Iar batranul, socotind ca din smerenie nu marturiseste, i-a zis lui: “Nu te las pe tine, de nu-mi vei spune ce-ai facut; sau ce ai gandit, in noaptea aceasta?”. Iar fratele, stiind intru sine, ca nimic nu a facut, nu avea ce sa zica. Si a zis batranului: “Ava, nimic nu am facut in afara de aceasta, ca suparat fiind de ganduri, de sapte ori, ca sa ma duc, sa ma culc fara de invoirea ta, nu m-am dus”. Iar batranul, auzind aceasta, a inteles ca, de cate ori s-a luptat impotriva gandului, de atatea ori s-a incununat de la Dumnezeu.

Iar fratelui nu i-a spus nimic,~despre cele ce a vazut, dar, pentru folos, le-a povestit pe acestea la barbati duhovnicesti, ca sa cunoastem ca, si pentru mici osteneli, Dumnezeu ne daruieste noua cununi stralucitoare. Bine este, dar, sa ne silim la toate, pentru Domnul. Si, inca, sa ne invatam a cere, cu staruinta, rugaciunile Parintilor si sa nu indraznim a face ceva, sau a ne desparti de ei, fara binecuvantarea lor. Că Imparatia Cerurilor se ia prin staruinta si numai cei ce silesc ajung la ea.