Proloage – 16 Ianuarie – Întru această zi, cuvânt despre un călugăr ce s-a lepădat de Hristos, dar apoi, iar l-a mântuit pe el Dumnezeu

Un frate se lupta mult cu păcatul desfrânării. Iar, întâmplându-i-se lui a trece pe lângă un sat din Egipt şi văzând o fată de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea şi a zis tatălui ei: „Dă-mi-o mie pe ea, să-mi fie soţie”. Iar el i-a zis: „Nu pot să ţi-o dau, până nu voi întreba pe dumnezeul meu”. Deci a zis demonului: „Iată, un călugăr cere pe fiica mea. Să i-o dau lui?”. Iar demonul, răspunzând, i-a zis: „De se va lepăda de Hristosul lui şi de Botez~şi de făgăduinţa călugărească, să i-o dai”. Iar călugărul de toate s-a lepădat. Şi îndată a văzut el, ca un porumbel ieşind din gura lui şi zburând la cer. Iar slujitorul la idoli, mergând la demon, i-a spus că, iată, s-a lepădat. Atunci, diavolul i-a zis: „Să nu-i dai lui pe fiica ta de soţie, că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui”.

Şi venind el la călugăr, i-a spus: „Nu pot să ţi-o dau pe ea, că Dumnezeul tău încă îţi ajută ţie şi nu S-a depărtat de la tine”. Şi, acestea auzindu-le, fratele a cugetat întru sine: „Dacă eu, ticălosul, chiar lepădându-mă de Dânsul şi de Botez şi de făgăduinţa~călugărească, Bunul Dumnezeu tot îmi ajută mie, cât de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu”. Şi aşa şi-a venit întru sine şi, abătându-se de acolo, s-a dus în pustie. Şi a mărturisit păcatul lui, la un stareţ mare, iar stareţul i-a zis lui: „Să şezi cu mine în peşteră şi să posteşti trei săptămâni, mâncând numai la două zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu, pentru tine”.

Şi, mâhnindu-se stareţul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Rogu-mă Ţie, Doamne, dăruieşte-mi sufletul acesta şi primeşte pocăinţa lui”. Şi l-a ascultat Dumnezeu pe el. Apoi, sfârşindu-se prima săptămână, a~venit stareţul la frate şi l-a întrebat, zicând: „Oare văzut-ai ceva?”. Şi, răspunzând, fratele a zis: „Adevărat, am văzut un porumbel, zburând sus la înălţimea cerului şi deasupra capului meu stând”. Iar stareţul i-a zis lui: „Să crezi, luând aminte la tine însuţi, şi să te rogi lui Dumnezeu întotdeauna”.

Iar la a doua săptămână, a venit stareţul la fratele, iarăşi, şi l-a întrebat pe el: „Oare, văzut-ai ceva?”. Iar el a zis: „Am văzut un porumbel zburând pe lângă capul meu”. Şi i-a poruncit stareţul, zicându-i: „Priveghează cu mintea şi te roagă!”.

După aceea, iarăşi, a venit, sfârşindu-se săptămâna a treia, şi~l-a întrebat pe el: „Ce lucru ai văzut?”. Iar el a zis: „Am văzut porumbelul că a zburat şi a stat deasupra capului meu şi am întins mâna, să-l prind pe el, iar el, repezindu-se, a intrat în gura mea”. Apoi, a lăudat stareţul pe Dumnezeu şi a zis: „Iată, a primit Domnul pocăinţa ta, de acum să iei aminte la tine”. Iar fratele a zis: „Iată, de acum, împreună cu tine voi rămâne părinte, până ce voi muri”.