Proloage – 16 August – Despre închinarea la Sfintele Icoane (Cuvânt al Sfântului Cuvios Părinte Ioan Damaschin)

De vreme ce unii ne urăsc pe noi, pentru că ne inchinam si cinstim Chipul Mântuitorului nostru si al Împărăteştii Maicii lui Dumnezeu, si, inca si ale altor Sfinţi, robi ai lui Hristos, să audă aceştia că, la început, Dumnezeu a făcut pe om dupa Chipul şi Asemănarea Sa. Căci, pentru ce ne cinstim unii pe altii: numai, pentru că suntem ziditi dupa Chipul lui Dumnezeu. Că, precum graieste de Dumnezeu purtătorul si cel dintre Sfinţi, marele Vasile: “Cinstirea chipului~de pe icoană merge la chipul Sfântului din Cer, după a carui asemanare s-a întocmit icoana”. Aceasta a fost şi pricina că oamenii, din timpul lui Moise, se închinau Cortului Celui Sfânt, care avea inchipuite pe el zugrăveli cereşti si, mai ales, asemănări din toată făptura, înconjurandu-l. Pentru că a zis Dumnezeul lui Moise: “Vezi, să faci toate dupa chipul cel arătat ţie, în munte”. Iar heruvimii, cei ce umbreau Altarul, oare, n-au fost zidiţi cu meştesug, de mâini omeneşti? Deci, Sfânta Scriptură osândeste pe cei ce se închină la chipuri cioplite şi care jertfesc dracilor. Pentru că si paganii şi iudeii jertfeau; dar păgânii aduceau~jertfe dracilor, iudeii, lui Dumnezeu. Drept aceea, jertfele cele paganesti erau lepădate şi blestemate, iar jertfa iudeilor era binecuvântată şi primită de Dumnezeu. Astfel a adus şi Noe jertfă, şi a plăcut lui Dumnezeu, cu miros de bună mireasmă, pentru că era adusă Lui, din inimă curată şi de bună voie. Iar ciopliturile păgâneşti, de vreme ce erau idoli drăceşti, sunt oprite şi blestemate, ca fiind spurcate, şi lui Dumnezeu urâte.

Pe lângă aceasta, cine poate să zugrăvească Faţa lui Dumnezeu, Celui nevăzut, fără de trup, necuprins, nici închipuit? Este,~deci, cea mai de pe urmă şi fără de Dumnezeu nebunie, să inchipuiasca cineva Dumnezeirea, precum se află Ea Însăşi. Pentru aceasta, în Testamentul Vechi, nu se învaţă cinstirea icoanelor. Iar, după aceea, când Milostivul Dumnezeu a orânduit, cu îndurările Sale, a noastră mântuire, S-a făcut Om cu adevărat si nu S-a arătat numai cu închipuire omenească, precum S-a arătat lui Avraam, oarecând, şi Proorocilor, ci, dupa fiinţă şi cu adevărat, Om S-a făcut, înstrăinându-Se pe pământ, a petrecut cu oamenii, a făcut minuni, a pătimit, pe Cruce S-a răstignit şi îngropat fiind, a treia zi a înviat şi la Ceruri S-a înălţat.

~Atunci, toate acestea s-au făcut cu adevărat şi au fost văzute de oameni. Dar, noi, nefiind într-acele vremi si acestea nevăzându-le, ele au fost scrise, spre învăţătura noastră si aducerea aminte, ca, pe cele ce nu le-am văzut, auzindu-le si crezând, să câştigăm dumnezeiasca fericire. Dar, de vreme ce nu tuturor s-a dat ştiinţa Scripturilor, nici silinţa la citirea cărţilor, Sfinţii Părinţi, cu un glas, au judecat, ca pentru o mai grabnică aducerea minte, acestea să fie închipuite pe icoane, ca nişte semne preaslăvite şi de biruinţă purtătoare. Pentru că, adeseori, dintr-a noastra nepurtare de grijă, mintea uită Pătimirea Domnului, dar, privind spre~inchipuirea Rşstignirii lui Hristos, îndată ne aducem aminte de mântuitoarele Lui Patimi, şi, căzând, ne închinăm, nu zugrăvelii, ci Aceluia, a Cărui inchipuire este.

Că nu materia din care este făcută Cartea Evangheliei o cinstim, ci Cuvântul lui Dumnezeu, scris într-însa. De asemenea, nici lemnului din care este făcută Crucea, ci răstignirii lui Hristos, celei amintite prin Cruce, ne închinăm, caci astfel, ce ar fi însemnat Crucea, de n-ar fi închipuit prin ea Răstignirea lui Hristos? Acelaşi lucru se cuvine a-l şti si despre icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru că cinstea aceea, pe care o aducem~Maicii lui Dumnezeu, merge spre Cel Ce S-a întrupat dintr-însa.

Asemenea, si vitejeştile nevoinţe, cele inchipuite pe icoane, ale Sfintilor plăcuti lui Dumnezeu, ne deşteaptă pe noi la bărbăţie duhovnicească, la râvnă şi la urmarea faptelor celor bune, spre slava lui Dumnezeu. Că, precum am zis, cinstirea, in icoanele lor, a celor aleşi, este mărturia osârdiei noastre înaintea Domnului tuturor. Şi cinstirea aceasta merge, cu adevărat, la chipul cel dintâi. Este drept, că această predanie a icoanelor nu este pusă în Sfânta Scriptură, precum nici închinarea spre răsărit, cinstirea Crucii si~multe altele asemenea. Se află scris, însă, in istorie, că Avgar, domnul Edesei, a trimis pe zugravul său, să zugravească pentru sine Chipul Domnului. Dar acela, din pricina luminării minunate ce ieşea din Faţa lui Hristos, n-a putut să împlinească ceea ce i se poruncise. Atunci, Însuşi Domnul a întipărit pe mahramă, Chipul Lui Cel Dumnezeiesc şi de viaţă făcător, inchipuind in acest fel Asemănarea Sa, şi a trimis-o lui Avgar, împlinindu-i dorinta.

Iar că Sfinţii Apostoli ne-au dat nouă multe rânduieli in afară de Scriptură, aceasta, Pavel, Apostolul neamurilor, o mărturiseste astfel:~”Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastră” (II Tes. 2, 15). Şi iarăşi: “Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine si tineti predaniile, precum vi le-am dat (I Cor. 11,2).