Proloage – 15 Octombrie – Întru această zi, povestire de folos, despre nevoinţa unui monah şi mucenic (ce rămăsese nedezlegat de păcat)

Un oarecare monah, al cărui nume n-am putut să-l aflu, a trăit în Schit şi a fost ascultător de părintele său, vreme de mulţi ani. Din zavistia diavolului însă, acesta a căzut din ascultare şi a plecat de la stareţul său, fără pricină, având asupra lui osânda cea pentru neascultare, şi a intrat în Alexandria. Deci, l-a prins pe el păgânul stăpânitor de acolo şi, luând de pe dânsul haina călugărească, îl silea pe el să se închine la idoli, dar el n-a voit,~pentru care pricină, fără de milă bătându-l, i-a tăiat capul cu sabia, iar trupul lui l-a aruncat la mâncarea câinilor. Dar oarecare creştini au luat, noaptea, trupul mucenicului şi, punându-l în sicriu cu aromate, l-au aşezat cu cinste în Altarul Bisericii, ca pe un pătimitor. Iar când începea a se săvârşi Dumnezeiasca Liturghie şi sfinţitul slujitor zicea: “Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi”, se ridica racla cu moaştele mucenicului şi, în văzul tuturor, ieşea din biserică, fără atingere de mâini omeneşti şi petrecea în tinda bisericii până la sfârşit, iar, după sfârşitul Liturghiei, racla iarăşi intra singură în Biserică şi sta în Altar la~locul ei. Şi aceasta o făcea la toate Liturghiile, ieşind şi iarăşi intrând, spre marea mirare a celor ce vedeau.

Iar, unul din cei mari, credincios fiind şi îmbunătăţit, văzând unele ca acestea, s-a rugat lui Dumnezeu ca să le descopere lor pricina ieşirii Mucenicului din biserică, în timpul Sfintei Liturghii, şi a câştigat cererea. Că îngerul Domnului, stând de faţă, i-a zis lui: “Ce te înspăimântezi de ceea ce se face? N-au luat, oare, Apostolii şi urmaşii lor puterea de a lega şi dezlega? Iată, mucenicul pe care îl vedeţi ieşind din biserică, a fost ucenic cutărui pustnic (şi i-a spus numele), pe care, neascultându-l s-a dus,~fiind legat de dânsul prin canon de neascultare, şi, până acum, petrece în acelaşi canon nedezlegat.

Cununa, adică, şi-a luat ca un mucenic al lui Hristos, dar nu poate să stea în Altar, cât se săvârşeşte Liturghia, că, poruncindu-i lui îngerul, iese şi va iesi, până ce nu-l va dezlega pe el cel care l-a legat”.

Unele ca acestea auzindu-le, acel fericit bărbat s-a dus degrabă la pustnic şi, spunându-i lui toate, l-a adus pe el la Alexandria, la mucenicul lui Hristos, şi deschizându-i racla, a făcut pustnicul asupra lui dezlegare şi iertare şi l-a sărutat pe el. Şi, stând să se săvârşească Dumnezeiasca Liturghie, de atunci, mucenicul a~petrecut, nemaiieşind din Altar.