Proloage – 15 Noiembrie – Întru această zi, cuvânt despre aşezarea, ca patriarh, a Sfântului Ioan Gură de Aur

În vremea împărăţiei lui Arcadie, fiul lui Teodosie, murind Nectarie, Patriarhul Constantinopolului, sfat a făcut împăratul cu toţi patriarhii, căutând cu sârguinţă un urmaş vrednic de scaunul Patriarhiei Constantinopolului, în locul celui ce se mutase. Atunci s-au pornit toţi Patriarhii, de la scaunele lor, la Constantinopol: Inochentie de la Roma, având cu sine un bărbat, vorbitor ales, pe care gândea să-l pună pe scaunul patriarhiei, Iuvenalie de la Efes, aducând pe~sine pe un oarecare monah Alexandru, tâlcuitor de cărţi, Macarie de la Ierusalim, luându-şi pe Sisoie, arhidiacon cu rânduiala fiind, Teofil de la Alexandria, cu Isidor pustnicul, căruia îi făgăduia că-i va da scaunul Constantinopolului, şi Flavian de la Antiohia, luând cu sine pe Ioan Gură de Aur, după porunca împăratului.

Deci, toţi patriarhii, fiind împreună cu împăratul în Biserica Sfânta Sofia, în mijlocul tuturor strălucea Ioan ca soarele în loc întunecat; iar Teofil multe ocări aducea asupra lui Ioan, vrând să pună în loc la patriarhie pe Isidor, încât mai pe urmă a zis: “Chiar de vă veţi iscăli~voi şi veţi sfinţi pe Ioan, până la sfârşit el nu va fi vouă patriarh”. Iar ei, cercetând după canoane viaţa Sfântului Ioan, l-au descoperit ca pe un împodobit de Dumnezeu, plin de învăţătura de Dumnezeu insuflată, şi de fapte minunate.

Iar când şi-au pus peste dânsul mâinile, s-a făcut o minune, că tot Altarul s-a umplut de văpaie. Şi, sfinţindu-l pe el, l-au aşezat în scaun în luna lui februarie, în 26 de zile. Şi ca un râu curgea învăţătura din gura lui.