Proloage – 15 Martie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Teodor Studitul, despre cum să petrecem zilele postului

Fraților și părinților, bun este postul, numai de va avea și pe însoțitoarele lui, pe cele care i se cuvin lui, care sunt: pacea, buna voire, buna ascultare, blândețea, milostivirea și toate celelalte câte sunt în îndreptările bunătății.

Ci diavolul – ca un vrăjmaș și tulburător al mântuirii noastre ce este – ce meşteşugeşte și ce iscodește? Toate cele potrivnice pune în postitori și îi face pe ei să fie obraznici și să întoarcă vorba, aspri, mânioși, iuți, măreți în zadar,~pizmuitori, grăitori de cele urâte. Și în ce chip? Pricinuindu-le, celor ce postesc, mai multă vătămare și pagubă, din patimile acestea, decât folosință prin postirea lor. Ci noi să cunoaștem înțelegerile și meșteșugirile lui și să petrecem aceste cuvinte și, totdeauna, cu pace, cu blândețe și cu liniște, suferind fiecare pe cei mulți, cu dragoste, cunoscând că o postire ca aceasta este plăcută și bine primită la Dumnezeu. Iar dacă ne vor lipsi acestea, orișicâtă osteneală vom face, ea va fi zadarnică, și ne alegem numai cu greaua pătimire a postului.

De trebuință este, dar, să postim, pentru că postul veștejește trupul,~iar sufletul îl împuternicește, îl înnoiește. Că pe cât omul nostru, cel din afară, slăbește, pe atât cel dinlăuntru se înnoiește din zi în zi, precum grăiește Apostolul. Și ușurința cea de un ceas, a necazului, ne pregătește nouă multa mulțime a slavei celei veșnice în Ceruri.

Deci, socotind și aducându-ne aminte de răsplătirea cea viitoare, să răbdăm ostenelile bunătății, cu îndelungă-răbdare, mulțumind lui Dumnezeu, Tatăl, că ne-a învrednicit pe noi să avem parte cu Sfinții întru lumină, ne-a izbăvit pe noi din stăpânirea întunericului și ne-a mutat întru Împărăție. Au nu ne împărtășim în toate zilele din~preacuratul Său Trup și Sânge? Și ce altceva ar fi mai dulce decât Sfânta Împărtășire, care dăruiește viață veșnică celor ce se împărtășesc cu conștiință curată? Au nu vorbim în toate zilele și nopțile împreună cu dumnezeiescul David și cu ceilalți Sfinți Părinți și luminători ai Sfintei noastre Biserici? Ce altă mângâiere a sufletului, mai mare decât aceasta, este? Au nu ne-am despărțit și am ieșit din prieteşugul lumii celei mincinoase și din rudeniile noastre cele după trup, pentru Domnul? Ce altă viață, iarăși, ar fi mai fericită sau mai înaltă decât aceasta – că viețuirea noastră este în Ceruri, de unde așteptăm Mântuitor pe~Domnul nostru Iisus Hristos, Care va schimba trupul smereniei noastre, spre a se face el asemenea cu Trupul slavei Lui, prin lucrarea care I-a supus Lui toate?

Deci, fraților, să avem bucurie și veselie, defăimând și călcând tot felul de pofte rele ale trupului. Pentru că tot trupul este ca iarba și toată slava omului ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floarea ei a căzut, iar lucrul bunătății rămâne în veac. De pătimește rău cineva dintre noi, să se roage, precum grăiește Scriptura. Dacă altul este voios, să cânte. Altul este ispitit de patima cea rea a păcatului, de vreme ce și diavolul nu contenește niciodată lupta cu noi? Să rabde,~auzind pe cela ce grăiește: “Fericit este acela care rabdă ispita, că, iscusit făcându-se, va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El”. Dacă pe acestea le cunoașteți, a zis Domnul, fericiți sunteți de le veți face. Acestuia, slavă în veci. Amin.