Proloage – 15 Februarie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre un călugăr care umbla din mânăstire în mânăstire. Despre o hârtiuţă scrisă şi despre răbdare

Un frate oarecare petrecea într-o mânăstire de obște, supunându-se ascultărilor. Și-l iubeau cinci dintre frați, iar unul avea necaz pe el. De aceea, fratele a ieșit din mânăstire. Deci, a mers la alta; și-l iubeau pe dânsul opt frați, iar doi îl urau pe el. Apoi și de acolo a ieșit și a intrat, iarăși, în altă mânăstire; și-l iubeau șapte dintre frați, iar cinci nu-l iubeau. Însă, fugind și de acolo, s-a dus să intre în altă mânăstire, dar mai înainte, până a nu intra,~șezând, și-a luat o hârtie și cugeta întru sine: „Dacă îți vei asculta gândurile tale, nici toată lumea nu-ți va ajunge ție s-o umbli”.

Apoi, s-a făgăduit în inima sa, să rabde, și a scris pe hârtie așa: „Ai ieșit din alte mânăstiri fiindcă n-ai răbdat ocările și mustrările, iar aici te vor necăji pe tine și mai mult decât în celelalte. Să-ți aduci, dar, aminte de toate pricinile care te izgoneau pe tine și, pe toate acele pricini le vei afla și aici. Oare, vei răbda?”. Și a scris: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu voi răbda”.

Deci, strângând răvașul acela, l-a legat în brâul său și, rugându-se, a intrat în mânăstire. Apoi,~petrecând puțină vreme, a început a auzi de la frați ocările cele asupra sa, iar când se necăjea, apuca hârtiuța aceea și citind-o, afla: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi răbda”. Și, întru sine gândea: „Lui Dumnezeu te-ai făgăduit, de la Dânsul să-ți ceri ajutor”. Și așa se mângâia. Iar vrăjmașul, nesuferind răbdarea fratelui, a îndemnat pe frați să se înștiințeze că fratele se mângâia, citind acea hârtie. Și, au început ei a zice că este vrăjitor și, citind, nu se tulbură.

Apoi, mergând la egumen, i-au spus: „Nu putem să trăim cu fratele acesta, că vrăjitor este și în brâul lui sunt farmecele; și, dacă voiești~să rămâi cu dânsul, apoi, pe noi să ne slobozeşti să ne ducem”. Iar egumenul, duhovnicesc fiind și știind smerenia fratelui, a cunoscut că din zavistia diavolului este ceea ce ziceau ei, și a grăit fraților: „Ieşiţi de vă rugați, și mă voi ruga și eu; și, după trei zile, vă voi răspunde vouă”. Deci, când dormea fratele, i-a dezlegat părintele brâul lui, și, citindu-i hârtiuța, îndată a pus-o și a legat-o iarăși în brâul fratelui. Iar după trei zile, au venit frații la egumen, zicându-i: „Spune-ne nouă, ce vei face vrăjitorului aceluia?”. Și le-a zis: „Chemaţi-l pe el”. Deci, venind acela, i-a zis egumenul: „Pentru ce smintești pe fraţi?”. Iar fratele a~zis: „Am greșit, iartă-mă și te roagă pentru mine”. Iar părintele a zis, către fraţi: „Ce ați zis că a făcut fratele acesta?”. Ei au zis: „Fermecător este, și farmecele în brâul lui sunt”. Și a zis egumenul: „Scoate-ți vraja ta”. Iar el a răspuns: „Am greșit, iartă-mă”. Deci, a zis egumenul: “Scoateți, voi, farmecele lui”.

Iar fratele nu-i lăsa să-i dezlege brâul. Apoi, a dezlegat el hârtia, și părintele a dat-o unui diacon și i-a poruncit lui să stea la un loc înalt și să citească hârtia, zicând: „Să se rușineze diavolul, cela ce învață pe oameni a vrăji”. Și s-a citit hârtia aceea mică, în care era scris așa: „Întru numele lui Iisus Hristos,~Fiul lui Dumnezeu, voi răbda”. Și s-au rușinat frații și s-au închinat egumenului până la pământ, zicând: „Greşit-am, iartă-ne, te rugăm”. Iar părintele a zis: „Dar, oare, mie se cade să vă închinaţi? Închinați-vă lui Dumnezeu, și fratelui acestuia să-i faceți metanie până la pământ”. Iar fratelui i-a zis: „Roagă-te pentru dânșii, să li se ierte lor păcatul”. Și s-a rugat fratele, lui Dumnezeu, pentru dânșii. Dumnezeului nostru, slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.