Proloage – 14 Octombrie – Întru această zi, cuvânt al lui Antioh, despre lăcomie

Zis-a Domnul: “Nimeni nu poate sluji la doi domni, că ori de unul nu va griji, iar de altul se va ţine, sau pe unul va urâ şi pe celălalt îl va iubi, nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona”, adică bogăţiei şi a vă slobozi de păcat, ca să vă faceti robi ai dreptăţii. De va trece bogăţia alături, nu vă lipiţi inima de ea. Că amar este păcătosului celui ce umblă pe două căi. De vreme ce, după Lege, de va fi o parte stricată şi o parte curată, apoi necurat este tot. Asemenea şi lacomul nu are saţiu, măcar de are~multe averi. Când multe câştigă, iarăşi mai multe pofteşte şi niciodată nu încetează din această deşartă poftire.

Unul ca acesta nu aşteaptă sfârşitul vieţii, nici nu ştie că este ca un străin în această viaţă. Drept aceea, şi el cu cei fără de lege se va rândui. Că este părtaş bogatului căruia i-a rodit ţarina. Şi, bine zic cărţile, de unii ca aceştia: “Că, precum iadul şi pierzarea nu se satură, asemenea şi ochii omului nesăţioşi sunt”. Iar Apostolul, vrând să tămăduiască o boală ca aceasta a lăcomiei, îi cheamă pe bogaţi, zicându-le: “Veniţi acum, voi, bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile care vor să vină asupra voastră.~Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mâncat moliile” (Iacob 5, 1-2). Iar David, pentru unii ca aceştia, zice: “Ca un chip trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele (Psalmi 38, 9-10). Că de-a pururea adună, şi după aceea, alţii le află şi aceia toţi ucenici ai diavolului se fac, că în stricăciune şi în pierzare au căzut. Şi Apostolul iar îi învaţă, zicând: “Fugiţi de lăcomie, care este a doua slujire la idoli, pentru care vine mânia peste fiii neascultători”. Deci, bine este a nu se griji de nebuna laudă ce vine din bogăţie, ci a dori slava cea din Evanghelia lui Dumnezeu. Că cel ce-şi eliberează gândul de lăcomie~poate să vadă meştesugirile vrăjmaşului. Că s-a zis şi în Proverbe: “Nu ajută celor fără de minte bogăţia, iar dreptatea izbăveşte de la moarte. Că mai bun este lor numele cel bun, decât bogăţia cea multă. Şi pe cel ce vinde grâul scump îl blesteamă poporul, iar peste capul celui ce dăruieşte stă binecuvântarea. Că, cel ce nădăjduieşte în bogăţie, degrabă va cădea, iar cel ce sprijineşte pe cei nevoiaşi, acela va înflori”. Iar Domnul a zis despre cel ce voia să-şi strice jitniţele sale şi mai mari să le zidească: “Nebunule, întru această noapte îngerii vor să-ţi ceară sufletul de la tine, deci cele ce ai gătit ale cui vor fi?”. Aşa este cu tot~omul cel ce adună mult, iar în Dumnezeu nu se îmbogăţeşte, va pieri. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.