Proloage – 14 Noiembrie – Întru această zi, cuvânt despre hirotonia, ca preot, a Sfântului Ioan Gură de Aur

Lui Flavian Patriarhul, primind scaunul Antiohiei şi umblând şi pentru cercetarea bisericească, pe când făcea rânduiala cântării de noapte, i s-a arâtat îngerul Domnului, zicându-i: “Dimineaţă, sculându-te, să mergi în mânăstirea unde este plăcutul lui Dumnezeu Ioan, şi pe acela, luându-l, să-l hirotoneşti preot, că voieşte Dumnezeu prin el să lumineze pe mulţi oameni şi la cunoştinţa Sa să-i aducă şi să-l arate pe el de o cinste cu Apostolii, că vas ales este, al lui~Dumnezeu.

Că, iată, şi către dânsul sunt trimis de la Dumnezeu, ca să-i spun să nu se îndoiască de nimic, ci să facă toate cele poruncite lui de tine”.

Şi era Ioan în ceasul acela în osebita lui chilie, făcându-şi obişnuitele rugăciuni şi cereri către Dumnezeu. Deci, a venit la dânsul, fără de veste, îngerul Domnului, în haină luminoasă. Şi, Ioan temându-se foarte, după ce l-a văzut, a căzut cu faţa la pământ, tremurând cu totul. Şi, atingându-l pe el îngerul, l-a sculat, zicându-i: “Scoală, nu te teme”. Şi i s-a arătat lui îngerul ca un om. Iar Ioan, adunându-şi mintea, a zis către dânsul: “Cine eşti tu, stăpâne, că chipul tău m-a~tulburat şi spaimă a căzut asupra mea?”. Iar acela, răspunzând, i-a zis lui: “Eu sunt îngerul Domnului şi sunt trimis la tine ca să-ţi spun Darul lui Dumnezeu, pe care îl vei primi acum”. Iar Ioan a zis: “Rogu-mă ţie, stăpâne, nu mă pune pe mine să mă fac de ruşine, nici din viaţa aceasta liniştită nu mă lipsi pe mine, nu mă desparti nici de adunarea aceasta preadulce a fraţilor mei”. Răspunzând însă, iarăşi, îngerul i-a zis: “Cel ce a grăit lui Moise, zicându-i: Iată, te-am făcut pe tine Dumnezeul lui Faraon, Acela puternic este să te facă şi pe tine la fel”. Şi acesta zicându-i, îngerul s-a dus de la dânsul.

~Iar a doua zi, când vorbea el cu fraţii, iată au venit la dânsul doi din clericii lui Flavian, vestind venirea lui. Iar marele Ioan şi toţi fraţii, ieşind afară din mânăstire, l-au întâmpinat pe el şi i s-au închinat lui şi au intrat cu dânsul în mânăstire. Şi, patriarhul, căutând la fericitul Ioan, i-a zis: “Pace ţie, tămăduitorule al celor bolnavi cu sufletul şi cu trupul şi următorule al Sfinţilor Apostoli! Sculându-te, să mergi cu noi, ca să facem voia Domnului pentru tine”. Şi l-au dus pe cuviosul Ioan spre hirotonia rânduielii preoţeşti. Şi s-a făcut o minune în ceasul acela.

Că după ce acesta şi-a plecat capul, cand episcopul şi-a pus mâna pe~dânsul, începând rugăciunea hirotoniei, fără de veste, s-a arătat un porumbel alb asupra capului fericitului Ioan. Iar episcopul, văzând aceasta, şi toţi cei ce erau cu dânsul s-au înspăimântat, mult minunându-se. Şi s-a propovăduit aceasta în toată cetatea. Şi a petrecut fericitul în Biserica Antiohiei, doi ani. Apoi, a fost înştiinţat despre dânsul Arcadie împăratul (395-408) şi, trimiţând, l-au adus pe el cu cinste la Patriarhie, în Constantinopol.

Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.