Proloage – 14 mai – Despre un comediant, care hulea pe Născătoarea de Dumnezeu (cuvant din Limonar)

În ţara Libiei, era o cetate ce se numea Ilipole, în care era un oarecare măscărici, cu numele Gaian, care la toate jocurile lui îsi bătea joc de Născătoarea de Dumnezeu, defăimând-o. Şi s-a arătat, lui, Născătoarea de Dumnezeu, şi i-a grăit: “Ce rău ţi-am făcut ţie că, faţă de atât popor, mă defăimezi şi rău vorbeşti despre mine?”.

Iar acela, sculându-se din somn, a rămas neîndreptat, ci şi mai mult O~defăima. Iar, într-una din zile, iarăşi i s-a arătat, lui, Sfânta Născătoarea de Dumnezeu, vestindu-i şi zicând: “Nu pe mine mă vatămi grăind aşa, ci sufletul tău”.

Iar acela încă şi mai rău o defăima. Şi i s-a arătat ca şi a treia oară, asemenea grăindu-i şi sfătuindu-l.

Deci, de vreme ce nu s-a îndreptat pe sine, ci şi mai mult în joc, pe Sfanta Fecioară O defăima, într-una din zile, dormind el, S-a arătat Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi nimic nu i-a zis lui, numai, cu preacuratele ei degete, a însemnat amândouă~mâinile lui şi amândouă picioarele, şi când s-a deşteptat, zăcea cu mâinile şi picioarele paralizate.

Iar ticălosul, pocăindu-se, hulitor pe sine se numea, şi mărturisea tuturor că pentru defăimare pătimeşte unele ca acestea. Că nu s-a îndreptat, fiind învăţat de atâtea ori, prin iubirea de oameni a Preacuratei.