Proloage – 14 mai – Despre Ioan Pustnicul, cel ispitit de cel rău prin Împărtăşanie

Trăia, într-o pustie îndepărtată, Părintele nostru Ioan, cel îmbunătăţit mai mult decât toţi călugarii, pe care nimeni nu putea să-l afle degrabă, că umbla din loc în loc prin pustie. Acesta a stat, mai întai, pe piatră, trei ani fâcând rugăciune, fără să se aşeze şi fără să se culce, ci, stând în picioare, foarte puţin dormea. Şi preotul îi aducea lui, Duminica, Sfânta Împărtăşanie, şi o primea, iar altceva nu mânca.

Însă, într-o zi, cel rău s-a schimbat~în chipul preotului şi, de dimineaţă, a venit la el, vrând să-i dea lui Împărtăşania. Iar Fericitul Ioan, cunoscându-l, i-a zis lui: “O, întru tot vicleanule înşelător, tu nu încetezi a înşela sufletele creştineşti, ci, încă, îndrăzneşti chiar şi spre preacurata Împărtăşanie?”.

Iar vicleanul i-a zis: “Cu puţin, de nu te-am surpat pe tine, că aşa şi pe altul din fraţii tăi l-am înşelat şi nebun l-am făcut şi s-a îndrăcit, şi mulţi sfinţi au făcut rugăciuni şi abia au putut de l-au făcut pe el cu minte întreagă”. Şi aceasta zicându-i, dracul s-a dus de la dânsul.

~Şi se răneau picioarele lui de statul cel mult în picioare şi curgea puroi. Şi, venind, Îngerul Domnului s-a atins de buzele lui, zicându-i: “Hristos va fi ţie mâncare adevărată, şi Duhul Sfant adevarată băutură, şi îndestulat să fii cu duhovniceasca hrană, de care săturându-te, nu vei mai dori hrana oamenilor din veacul de acum”.

Şi, după ce l-a tămăduit, l-a mutat pe el din locul acela şi vieţuia prin pustie, umblând şi mâncând buruieni. Iar Duminica, la locul unde se afla, primea Împărtăşania din mâna îngerului şi înfricoşător s-a facut dracilor.

~Cu ale căruia rugăciuni, şi pe noi ne învredniceşte, Dumnezeule, să aflăm mila în ziua Judecăţii, slăvindu-Te pe Tine, Sfânta Treime, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea.