A fost, în părțile tabenesiotului, o oarecare călugăriță, care își câștigase înfrânarea trupească, dar cu sălbăticia limbii nu se părăsise de vorbirea deșartă.
Deci, aceasta, săvârșindu-se și averea dându-și, a fost îngropată în biserică. Iar în noaptea dintâi, păzitorul bisericii, din iconomie dumnezeiască, a văzut-o pe ea aruncată înaintea Altarului, pe jumătate arsă, că o parte a ei ardea, fiind aruncată în foc, iar partea cealaltă rămânea nearsă.
~Deci, a doua zi sculându-se, paznicul a spus tuturor și le-a arătat și locul unde călugărița ardea în foc. Și, mergând înaintea jertfelnicului, a aflat ars locul pe marmora pe care arsese. Deci, cu acest semn, aievea s-a arătat că cei ale căror păcate nu sunt iertate, aceia nu vor scăpa de Judecată. Și nu vor putea să câștige niciun ajutor numai din atingerea cu locurile cele sfințite.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
