Proloage – 14 Februarie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ava Pimen şi tămăduirea unei rude

S-au dus odată mulți bătrâni la ava Pimen. Și, iată, una dintre rudele lui ava Pimen avea un copil și, din lucrarea diavolului, fața copilului era întoarsă la spate. Și tatăl copilului, văzând mulțimea părinților, luând copilul afară de mânăstire, ședea plângând. Și s-a întâmplat unui bătrân să iasă afară și, văzându-l plângând, i-a zis: “De ce plângi, omule?”. Iar el a zis: “Sunt rudenie cu ava Pimen. Și, iată, s-a întâmplat copilului ispita aceasta și, vrând să-l ducem la~bătrânul, ne-am temut că nu voiește să ne vadă pe noi, rudeniile lui. Și acum, de va afla că suntem aici, trimite și ne gonește. Eu însă, văzând venirea voastră la biserică, am îndrăznit de am venit. Deci, de voiești, ava, fie-ți milă de mine, și ia copilul înăuntru și rugați-vă pentru el”.

Și, luându-l, bătrânul a intrat și a iconomisit lucrul cu înțelepciune, că nu l-a dus îndată la ava Pimen. Ci, începând de la frații cei mai mici, zicea: “Faceți cruce copilului”. Și după ce i-a făcut pe toți de l-au însemnat cu semnul crucii, pe urmă, l-a dus la ava Pimen. Iar el nu voia să-i facă cruce. Iar părinții i se rugau zicând: “Cum au făcut~toți, fă și tu, părinte”. Și, suspinând, sculându-se, s-a rugat zicând: “Dumnezeule, tămăduiește zidirea ta, ca să nu mai fie stăpânită de vrăjmașul”. Și, făcând cruce, îndată s-a tămăduit copilul și l-a dat tatălui său sănătos. Dumnezeului nostru, slavă!