Proloage – 14 aprilie – Întru această zi, cuvânt din pateric despre răbdare

Odata, a venit la Schit un om, care era suparat de un duh necurat. Si, petrecand multa vreme acolo la Schit, n-a simtit nici un folos sau usurare. Iar unui parinte oarecare, facandu-i-se mila de dansul si milostivindu-se, a facut rugaciune catre Dumnezeu pentru el si i-a insemnat, pe fata lui, cu semnul cinstitei Cruci. Iar dracul, fiind foarte stramtorat si necajit de acel parinte, i-a grait lui, zicandu-i: “Iata, ca ma gonesti pe mine dintr-acest om, dar, sa stii, ca, daca ma gonesti de la el, eu la tine~si peste tine voi veni.” Zis-a lui acel parinte: “Vino la mine, ca eu cu bucurie te voi primi pe tine.” Si asa, necuratul duh, iesind din acel om, a mers si s-a lipit de acel parinte. Si indata a inceput a-l ingreuia si a-l necaji pe el. Si asa, doisprezece ani l-a suparat pe el, cu fel de fel de ispite, necajindu-l. Iar batranul rabda si se ruga lui Dumnezeu, cu priveghere si cu mult post, muncind pe acel duh necurat, care petrecea cu dansul. Ca mancarea lui era, in toate zilele, numai cate doisprezece samburi de finice pe zi.

Iar dupa doisprezece ani, necuratul duh nemaiputand sa-l sufere pe el,~l-a parasit si a fugit de la dansul. Iar batranul, vazand pe dracul fugind de la dansul, a zis lui: “Pentru ce ma parasesti si fugi de la mine? Intoarce-te, sa mai petreci cu mine.” Zis-a lui dracul: “Dumnezeu sa te pedepseasca pe tine, calugare, ca numai Acela va putea sa te biruiasca.” Si aceasta zicand, a plecat cu rusine de la dansul, Dumnezeului nostru, slava!