Proloage – 13 Ianuarie – Întru aceastã zi, cuvânt al Preacuviosului Pãrintelui nostru Efrem Sirul, despre pocãinţã şi despre viaţa cea desfrânatã

Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeul nostru zice în Sfintele Evanghelii: “Deci, şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi, Fiul Omului va veni”(Luca, 12,40). Nevoiţi-vă a intra prin poarta cea strâmtă, care duce la viaţă. Să călătorim pe calea aceasta, fraţilor, ca viaţa veşnică să moştenim. Călătoriile sunt cu necazuri, dar odihna este fericită. Călătoriile acestea sunt cu întristare, dar răsplătirea este cu bucurie.~Călătoriile acestea sunt strâmte, dar sălaşul este desfătat. Călătoriile acestea sunt: pocăinţa, ajunarea, rugăciunea, umilinţa, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcarea pe jos, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, necinstirile, gonirile, răpirile, osteneala cu mâinile, primejdiile, a fi defăimaţi şi a răbda, a fi urâţi şi a nu urî, a pătimi rele şi cu bine a răsplăti, a lăsa datornicilor datoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni iar, mai pe urmă de toate, a ne vărsa sângele pentru Hristos,~când vremea va cere. Acestea sunt călătoriile porţii celei strâmte şi ale căii celei necăjite, care are răsplătirea cea fericită: Împărăţia Cerurilor.

Iar poarta care duce la pierzare este largă, şi calea desfătată. Şi umbletele pe această cale sunt, aici, în lumea aceasta, adică, de bucurie făcătoare, iar acolo, de mare scârbă. Aici uşoare, iar acolo grele şi dureroase. Aici se arată ca nişte lucruri de nimic, iar acolo ca nişte fiare sălbatice care muşcă pe cei ce le săvârşesc şi care nu se pocăiesc, după cuvântul Proorocului: “Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naşte”(Psalmi 47,6). Iar răutatea vieţii acesteia,~adică umbletele căii celeilalte, pe care şi Apostolul, în parte, le-a numărat, sunt: desfrânarea, înverşunarea, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, cearta, pofta, mânia, bătaia, invidia, petrecerile, strigătele, cântecele lumeşti, fluierăturile, jocurile, scăldăturile, hainele cele moi, prânzurile cele scumpe, bătăile din palme, gâlcevile, somnul cel fără de grijă, ura dintre fraţi, grăirea de rău. Iar lucrul cel mai rău, decât toate este nepocăinţa şi a nu ne aduce aminte niciodată de ieşirea, cea din urmă, din viaţă. Acestea sunt călătoriile căii celei cumplite, pe care mulţi sunt cei ce călătoresc. Dar şi sălaşul cel cuvenit lor îl vor afla. În locul~desfătării, foame; în locul beţiei, setea; în locul odihnei, chinul; în locul râsului, tânguirea; în locul alăutei, plângerea; în locul îngrăşării trupului, viermele; în locul jocurilor, a fi împreună cu dracii; în locul meşteşugurilor drăceşti, întunericul cel mai dinafară şi gheena focului şi cele asemenea acestora.

În ziua cea înfricoşată a Judecăţii, se va cere de la fiecare de a fi păzit şi dreapta mărturisire a credinţei, neîntinată de eresuri, precum a mărturisit-o când a zis: “Mă lepăd de satana şi de toate lucrurile lui”. Acestea şi cele asemenea acestora se vor cere de la tot creştinul, în ceasul cel înfricoşat al cercării. La care,~ajută-ne, Doamne, să nu fim osândiţi. Că Ţie Se cuvine slava în veci! Amin.