Proloage – 13 Decembrie – Întru această zi, pomenirea minunii celor cinci Sfinţi Mucenici – Eustratie, Avsentie, Evghenie, Mardarie şi Orest.

Dinaintea porţilor cetăţii Constantinopolului era o mânăstire, ce se numea Olimp, întru care era biserica zidită cu hramul celor cinci Sfinţi Mucenici: Eustratie, Avsentie, Evghenie, Mardarie şi Orest. Şi era obicei vechi de veneau împăratul şi patriarhul în acea mânăstire, la praznicul ei, întru pomenirea acestor Sfinţi Mucenici, şi dăruiau cele de trebuinţă monahilor. Că era pus aşezământ, de la cel ce zidise~mănăstirea aceea, să nu agonisească nimic monahii, nici sate, nici vii, ci să se dea pe sine în purtarea de grijă a Sfinţilor Mucenici şi să ia aminte la mântuirea lor.

Şi, de vreme ce se păzea porunca celui ce o dăduse, pentru aceea nu se depărtau nici Sfinţii Mucenici, îngrijindu-se de cele de trebuinţă mânăstirii. Darul lui Dumnezeu obişnuieşte, însă, să ne pună la încercare, ca şi mai cu adeverire să se arate că cei ce nădăjduiesc spre Dumnezeu şi caută spre El nu se lipsesc de tot binele, mai vârtos decât cei ce-şi pun nădejdea în bogăţia lor.

Deci, Dumnezeu, purtătorul de~grijă al tuturor, vrând şi mai mult a proslăvi locul de pomenire a Mucenicilor Săi, răbdători de chinuri, şi a cerceta cu darul Său pe cei ce slujeau lor, şi a-i mângâia în sărăcia lor, a rânduit să fie în vremea praznicului o furtună grozavă dinspre mare şi ploaie multă şi un frig foarte mare, încât nimeni din cetate n-a venit la hramul Sfinţilor Mucenici. Şi, cântând Vecernia şi canonul, monahii de acolo erau întristaţi, că nu aveau nici ce să mănânce, zicând: “Mâine dimineaţă vom pleca de la locul acesta şi ne vom risipi, muncind fiecare unde va putea să-şi afle cele de trebuinţă”.

Iar, după ce s-a întunecat, a venit~portarul către egumen, zicând: “Binecuvântează, părinte, să aduc la tine pe un bărbat care a venit de la împărat cu două cămile încărcate”. Şi, poruncind egumenul, a intrat un bărbat foarte luminat, zicând: “Împăratul v-a trimis vouă bucate şi vin”. Şi, făcând rugăciune, le-a pus în beci, şi au mâncat toţi din bucate şi au băut vin. Şi, încă fiind cu toţii împreună, a venit portarul, spunând despre altul ce venea de la împărăteasă şi, după ce l-a adus înlăuntru, acela a zis către egumen: “Iată, v-a trimis împărăteasa peşte bun şi zece galbeni”. Şi, încă grăind aceasta, iarăşi a venit portarul, spunând de un bărbat ce fusese~trimis de patriarh. Şi, adus fiind înlăuntru, acela a dat egumenului vase bisericeşti, zicând: “Patriarhul a binevoit ca, dimineaţă, să slujească aici Liturghia”. Şi egumenul a zis către bărbaţii ce veniseră: “Precum Dumnezeu va voi, aşa va face. Oare, voi veţi pleca de aici?”. Şi ei au răspuns: “De vom avea loc aici, vom rămâne până dimineaţă”.

Şi a poruncit egumenul să-i ducă pe ei la casa de oaspeţi. Şi slobozindu-i pe dânşii, i-a întrebat egumenul despre numele lor. Şi a zis, cel ce venise de la împăratul: “Eu mă numesc Auxentie”. Iar cel de la împărăteasa a spus că-l cheamă Evghesie. Cel ce adusese vasele de~la patriarh s-a numit pe sine Mardarie.

Iar, în vremea cântării Utreniei, au intrat în biserică doi bărbaţi. Şi, după citirea Psaltirii, a zis egumenul: “Să se facă citire din pătimirile Sfinţilor Mucenici”. Şi au zis monahii: “Să le lăsăm pe ele, că n-a venit nimeni din cetate la praznic”. Iar, un bărbat, din cei ce intraseră în biserică, pe care nu-l cunoşteau, a zis: “Daţi-mi mie cartea, să citesc”. Şi aceasta făcându-se, a ajuns istorisirea la locul unde zicea: “A fost încălţat Eustratie cu încălţăminte de fier cu piroane ascuţite”. Şi, oftând, a lovit în pardoseala bisericii cu toiagul ce-l avea în mâna sa şi, înfigându-se,~toiagul a dat din sine ramuri şi s-a făcut copac. Şi a zis oarecine din cei ce şedeau în spatele lui: “Oare, pentru tine ai făcut aceasta, Eustratie?”. Şi a zis: “Nu, puţine sunt pătimirile mele, faţă de răsplătirile lui Dumnezeu. Ci aceasta s-a făcut pentru aceea, ca să nu rămână praznicul acesta al nostru, fără cei de vin din cetate”. Şi aceasta zicând el, toţi cei cinci s-au făcut nevăzuţi.

Deci, când a ieşit din biserică, egumenul a aflat beciul plin de pâine şi de peşte, iar butoaiele cele goale erau acum pline de vin. Atunci, au vestit degrabă, împăratului şi patriarhului, de minunea ce se făcuse, şi toţi venind,~au proslăvit pe Dumnezeu şi au mărit pe Sfinţii Săi Mucenici. Iar toiagul ce se făcuse copac l-au frânt şi l-au împărţit, pentru binecuvântare. Şi multe tămăduiri, neputincioşilor, s-au făcut întru acea zi, cu rugăciunile Sfinţilor răbdători de chinuri.