Proloage – 13 August – Despre dezlegarea canonului, după moarte

Spunea Petru preotul, despre Sfantul Episcop Grigorie al Romei, că, dupa ce a fost sfintit episcop, a zidit o manastire mare si a pus acest fel de randuiala, ca nimeni din calugari sa nu aiba ceva in chilia sa. Iar un calugar avea un frate mirean. Si calugarul a cerut de la fratele lui, zicand: “Nu am cămaşă, deci, să fii bun sa-mi cumperi una”. Iar acela i-a dat lui trei galbeni, zicandu-i: “Să-ţi cumperi singur, cum vei pofti”.

Deci, calugarul, luand galbenii, ii~tinea la sine. Iar un alt calugar, vazand acei galbeni, a spus egumenului si egumenul i-a spus episcopului. Deci, dupa trei zile, episcopul a oprit pe calugarul acela de la Impartasanie, ca pe un stricător de rânduială a manastirii. Dar, dupa puţine zile, fratele acela a murit, sub acest canon.

Insa, episcopul nu stia că fratele, acolo, a murit. Deci, dupa trei zile, i s-a spus episcopului si s-a mahnit mult pentru el. Pentru că nu-l dezlegase pe el din canon, mai inainte de ducerea lui din viata aceasta. Deci, episcopul a scris pe o hârtie rugaciunea cea de dezlegare şi a dat-o arhidiaconului său,~poruncindu-i să se suie deasupra mormantului acelui frate si să o citeasca pe ea.

Si, ducandu-se, arhidiaconul a citit deasupra mormantului hârtia, pe care era scrisă rugaciunea de dezlegare. Apoi, intru acea noapte, egumenul a vazut in vis pe fratele care murise si i-a zis lui: “Frate, n-ai murit?”. “Adevarat, aşa este”. Si, iarasi, l-a intrebat pe el, egumenul: “Atunci, unde ai fost până acum?”. Şi a zis, călugarul: “Am fost in temniţă, până în ziua de ieri, dar după ceasul al noualea, am fost slobozit de acolo”.

Deci, s-au instiintat toti, că in~ceasul in care arhidiaconul a citit rugaciunea la mormantul fratelui, intru acel ceas s-a si dezlegat de canon si s-a slobozit sufletul lui, din osânda temniţei.

Dumnezeului nostru, slava!